29.04.2014
Avec leurs chapiteaux... dans toute la splendeur de leur peinture blanche et de leur gloire passagere, avec leurs chapiteaux copie de Rome et d'Athenes, leurs domes sveltes, le chaotique melange de leurs architectures combinees, ils donnaient l'idee d'une cite de reve, d'une ville de vision apparue soudain au bord de ce lac, vaste comme une mer, dont l'eau glauque et vivante se soulevait dans l'entrecolonnement d'une gigantesque portique. Oui, c'etait vraiment un decor de gloire par les beaux jours du commencement de l'automne et comme dresse a souhait pour le divertissement des travailleurs appeles a ce rendezvous de repos. [i] (Paul Bourget)

Târgurile și expozițiile mondiale în era modernă s-au dovedit a fi continuatoare ale ideii medievale de târg comercial unde "interesele mercantile s-au îmbinat cu spectacolul public, împreună promovând idei despre economia contemporană și viitoare și despre tendințele culturale". În plus, strategiile politice au condiționat din ce în ce mai mult târgurile sfârșitului de secol al XIX-lea, culminând cu naționalismul agresiv al Târgului Modial de la Paris (1900), o depărtare remarcabilă de la eclectismul unanim al Orașului Alb - Expoziția Mondială "Columbiană" de la Chicago (1893).
 
De ce expozițiile mondiale?
Date fiind caracterul temporar al arhitecturii de târg, natura extrovertită a acesteia și tipul de expresivitate pe care îl vehiculează, o analiză a expozițiilor și târgurilor mondiale de la sfârșitul secolului al XIX-lea este în măsură să ofere detalii despre imaginarul proiectat asupra culturii urbane a acestei perioade. Târgurile mondiale nu au fost doar manifeste explicite la înterfața realității urbane (infrastructura) cu ideologia vremii, în genere cu suprastructura societăților expozante. Adeseori cutezanța arhitecturii de târg a inovat în raport cu stilul dominant / oficial, sau cel puțin a reprezentat apogeul acestuia. Târgurile au fost folosite pentru testarea unor tendințe noi în arhitectură, ca manifeste identitare (în cazul pavilioanelor naționale) și / sau ca bilboards (arhitectură-ecran plus discurs subiacent adosat acesteia). Nu este greu de înțeles de ce. În primul rând, arhitectura pavilioanelor este nesofisticată funcțional, ceea ce permite concentrarea asupra expresiei. În al doilea rând, publicul-țintă este specializat și, deci, acest gen de arhitectură poate fi folosit eficient pentru propagandă. În al treilea rând, este vorba (de regulă) despre obiecte efemere, ușor de executat, mai ieftine deci decât un obiect peren, definitiv. Aici însă trebuie făcută observația că destul de târziu (cu excepția Parisului din 1925 și, poate, a Barcelonei patru ani mai târziu) s-a cristalizat și generalizat și în planul expresiei arhitecturale efemeritatea. Până atunci (inclusiv la Crystal Palace, paradigmatic pentru arhitectura modernă de expoziție) și mai cu seamă în anii treizeci, expozițiile mondiale găzduiau pavilioane naționale efemere făcute din materiale cât se poate de definitive (granit, marmură), sau din imitații ale acestora. Lucrul acesta este lămuritor pentru ceea ce doreau ele să sugereze.

Testarea arhitecturilor novatoare are o îndelungată tradiție în arhitectura de târg. Crystal Palace al lui John Paxton de la expoziția londoneză din 1851, o vizionară structură de metal și sticlă, a fost ulterior elogiată drept începutul arhitecturii moderne, nu doar drept o expresie a "puterii națiunii organizatoare". Turnul Eiffel și Galeria Mașinilor au fost de asemenea exemple elocvente despre capacitatea arhitecturii de târg, desprinse de funcțiune, de a-și reînnoi astfel propriul discurs. Inovatoare la nivel de pavilion și mod de expunere, târgurile europene din secolul al XIX-lea au fost însă prea mult îndatorate realității urbane în care au avut loc, fie aceasta Londra sau Paris, pentru a putea impune deodată cu târgul și o nouă cultură urbană. Alternativele, utopice sau conservatoare în retrospectivismul lor, aveau nevoie de situri libere spre a putea înflori. Or, Europa nu mai era de mult patria vizionarilor. Pare-se că toți, la finele secolului al XIX-lea, trecuseră oceanul. Dar tot arhitectura de expoziție mondială a fost și poligonul de testare a "stilurilor de curte" ce se înfiripau acasă, așa cum s-a întâmplat cu pavilioanele URSS, Germaniei, dar și cu cel al României, la Paris în 1937.

(va urma)


[i] Cu capitelurile lor... în toată splendoarea picturii lor albe și a gloriei trecătoare, cu capiteluri copiate după cele ale Romei și ale Atenei, cu cupolele lor zvelte, cu amestecul haotic de arhitecturi combinate (expoziția columbiană de la Chicago) sugerează un oraș de vis, un oraș-viziune, apărut brusc pe malul acelui lac vast ca marea, a cărui apă albastru-verzuie și vie se străvede prin intercolonamentul unui portic gigantesc. Da, este cu adevărat un decor de glorie prin frumoasele zile de debut de toamnă, ca și când ar fi fost în veștmântul dorit pentru bucuria muncitorilor chemați la această întâlnire de odihnă.

0 comentarii

Publicitate

Sus