26.07.2015
O casă goală, recent renovată, în care tocmai te pregăteai să te muţi.
Cu chirie.
Eu credeam că vrei s-o iei în stăpânire definitiv şi mă entuziasmam la fiecare cutie cu lucruri pe care o încărcai spre a fi transportată în noul tău cămin.

Şi te-ai instalat. Cu toate colecţiile de dopuri de plută şi nasturi găsiţi pe stradă.
Te-ai instalat. Cu tot cu pantofii care ţi-au rămas mici la 17 ani, dar pe care ţi-i luase tatăl tău dintr-o excursie în Portugalia.
Ţi-ai adus şi vinilurile şi ochelarii de soare Ray Ban, cu lentila stângă zgâriată într-o scoică spartă, pe plajă la Neptun, şi brăţara împletită de prima ta iubită şi pantalonii albi din in - pe care îi detestam în secret - şi scrumiera furată din biroul decanului de la Medicină şi vederile trimise de maică-ta de fiecare dată când îşi aducea aminte că are un fiu şi se străduia să găsească un oficiu poştal în Nepal sau Madagascar şi articolele pe care le-ai scris în revista liceului şi cana ciobită din care îţi bei ceaiul negru îndulcit cu melasă şi lumânările pe care ai început să le topeşti cu alte femei şi cărţile, prosoapele, chiloţii, poveştile, amintirile blonde, brune şi roşcate, obiceiul de a citi presa de scandal pe budă, ustensilele de bucătărie, cămăşile indiene, tălpile desculţe, reproşurile la adresa faptului că îmi place să umblu goală prin casă.
Ai adus tot. Şi a fost simplu să mă obişnuiesc cu tine.

Şi pe urmă ai plecat. Aşa, pur şi simplu. Cu tot cu vederi şi ochelari de soare şi nopţi de toamnă băute la malul mării.
Ai lăsat în urmă doar o vază în care mi-ai adus pentru prima dată flori şi pe care ai spart-o în timp ce mă învârteai prin cameră. Am lipit-o apoi cu superglue şi de la distanţă arată aproape perfect.

0 comentarii

Publicitate

Sus