Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Identitate necunoscută. Şanse minime de supravieţuire


Rozana Mihalache

12.07.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Acum, pe Calea Victoriei 120, o fătucă mică de înălţime, slabă, brunetă, cu părul lung prins într-o coadă de cal şi faţă cu trăsături comune, încearcă să dea bine la TV în timp ce transmite în direct de la locul faptei. "Locul faptei", adică trecerea de pietoni aflată la 25 de metri mai încolo. Criminaliştii au măsurat. Sunt 25 de metri. Un om a fost târât de pe trecerea de pietoni şi până în faţa galeriei H'art, aflată vis-a-vis de Calea Victoriei 120, de unde scriu eu aceste rânduri. I-aş putea privi ore şi ore şi ore pe criminalişti la lucru, încercând să-mi dau seama ce e în mintea lor, cine îi aşteaptă acasă sau ce mănâncă la micul-dejun.

Zona e izolată. Calea Victoriei e pustie. Chiar în dreptul semaforului stă şoferul maşinii care pentru câteva secunde a purtat pe parbriz trupul unui bărbat în vârstă. Sângele victimei a murdărit carosabilul. Papucii de plastic cu care era încălţat sunt încă împrăştiaţi, unul pe trotuar şi celălalt în mijlocul străzii. O parte din proteză şi o pungă de plastic zac nemişcate în jurul maşinii. De proteză mi s-a povestit. Din două surse.

Am auzit, din birou, zgomotul de trup şi stâlpi de beton loviţi şi am crezut că a căzut o masă-n grădina Green Hours.

Nu m-am grăbit să ies. M-am întors din drum de două ori, să verific dacă am stins lumina, dacă mi-am luat telefonul.

Televiziunile au simţit miros de sânge şi adulmecă în continuare. Senzaţionalul îi ajută să-şi plătească facturile la final de lună.

Unii biciclişti comentează, ofticaţi că nu pot să treacă prin zona delimitată cu bandă alb-roşu. Îi deranjează că poliţiştii le indică să folosească trotuarul. Şi abia ce au obţinut şi ei pista aia de pe Victoriei. Ce mama mă-sii. Nu-i interesează ce e cu sângele de pe jos. Se grăbesc.

Probabil la fel cum s-a grăbit şi domnul care şi-a pierdut proteza şi papucii şi punga. Probabil la fel cum s-au grăbit şi cei doi tineri care erau în maşină şi acum stau livizi, înconjuraţi de poliţie, în zona aia protejată de banda alb-roşu.

Unul are o şapcă pe cap. E şoferul. Ambii sunt îmbrăcaţi în culori închise. Mă uit la ei, aşa mioapă cum sunt, le văd amărăciunea în umerii lăsaţi şi îmi vine să merg şi să îi îmbrăţişez. Totul va fi bine. Trei vieţi + au fost schimbate în seara asta, pe soundtrack de roţi care zgârie asfaltul.

Îmi vine să plâng. Nu pot. Mă sufoc. Vreau aer.

E o noapte frumoasă de iulie. Câţiva ţânţari m-au pişcat. Aş putea să stau la masă cu nişte prieteni faini. Nu pot. Îi aud vorbind, râzând. Vreau să fiu acolo. Cu ei. Ca ei. Mai bine nu ieşeam. De ce a trebuit să ies în stradă?

Criminaliştii sunt frumoşi când lucrează. Tinerii ăia doi care cel mai probabil au curmat o viaţă sunt frumoşi şi ei.

Acum nu-i mai văd. M-am ascuns pentru 10 minute să scriu textul ăsta. Simţeam nevoie să-l scot din mine.

A venit un bărbat să tracteze maşina. E unul singur. Are în jur de cincizeci de ani. La fel ca victima. Ridică maşina pe rampă, criminaliştii fac poze în continuare. Privesc fascinată în jur. De ce oare apropierea morţii exercită o asemenea atracţie asupra unora dintre noi?

Lângă mine a apărut un tânăr cu un tricou cu Rooney. Pare să aibă douăzeci şi ceva de ani. La fel ca şoferul maşinii ce tocmai e scoasă de pe Calea Victoriei. Câţiva oameni m-au întrebat ce s-a întâmplat. Le-am spus ce ştiam: accident, trecere de pietoni, victima a fost târâtă 25 de metri, nu ştiu dacă trecea pe verde sau pe roşu. Toţi m-au întrebat dacă era femeie sau bărbat.

"Bărbat", zic. "Un bărbat în jur de cincizeci de ani. Identitate necunoscută. Şanse minime de supravieţuire."

(7 iulie 2016, 01.00 a.m.)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer