15.05.2019
Ca o refugiată, mă furişez lângă coasta ta
Tu mîrîi, eu şoptesc
Îţi învăţ limba să-mi înveţe limba să te domesticească
N-am ştiu niciodată să am răbdare în dragoste
Cînd plouă afară, eu mă gîndesc la curcubeu, iar tu tremuri cu mintea la un tsunami care-mi va şterge toate urmele
N-am învăţat niciodată să primesc altceva în afară de mii de fluturi care îmi rănesc stomacul cu aripile lor nepotolite
Într-o dimineaţă ne vom trezi, vom bea cafeaua în tăcere şi vom decide că vrem să trăim pînă cînd o să murim împreună
Nu despre asta e vorba? A iubi pentru a muri împreună
Ca doi oameni obişnuiţi
Duminica vei cumpăra flori şi peşte
Joia vom merge la cinema
În restul zilelor ne vom uita unul la altul fără să avem habar dacă la început a fost coasta ta sau o vertebră a mea.

0 comentarii

Publicitate

Sus