Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal - 2% viaţă de independent


Rozana Mihalache

25.03.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu demult, deşi pare într-o altă viaţă, la petrecerea aniversară Dilema Veche, o prietenă (de fapt ne ştiam doar din corespondenţe online şi de pe Facebook, dar prezenţa ei îmi dă un sentiment de bine şi de familiaritate, aşa că automat o adaug la "podgoria prieteni") mi-a spus că oamenii mă asociază strict şi inevitabil cu Green Hours, că Green-ul a devenit o parte din mine şi eu o parte din el şi că dacă vreodată mă voi decide să iau o altă cale, îmi va fi teribil de greu.

Nu aveam de unde să ştiu cât de profetică va deveni discuţia noastră.

*
Aerul nu intră. Nu, nu e Covid-19. E un duşman mai vechi. 1 noaptea. 2 noaptea. Până şi pisicile oftează. 4 dimineaţa.

La 8 sună ceasul. E luni.

Şi ce dacă ştiu ce zi e? Nu e de parcă îmi foloseşte la ceva. Opresc alarma. Mă gândesc la cafea. Amorţeală. Stare în care mă găsesc din data de 10 martie 2020.

N-aş numi-o depresie. E amorţeală. E sentimentul că lumea îţi pică în cap şi nu ai ce să faci.
În urmă cu ceva ani, când mie şi lui Voicu ne mergea atât de rău că întotdeauna alegeam cele mai ieftine produse de la supermarket, nu eram atât de îngrijorată. Îmi spuneam "şi mâine e o zi, va fi bine."

Azi e mult mai greu să spun acelaşi lucru.
*

Jean-François Dubé, unul dintre fondatorii grupului de pop-rock canadian Noir Silence, a scris pe pagina personală de Facebook: "Dacă încă sunteţi convinşi că artiştii nu servesc la nimic în societatea noastră, încercaţi să vă petreceţi perioada de carantină fără muzică, fără televizor, fără radio, fără cărţi, fără vreo altă formă de divertisment. Atât am vrut să spun. Merci."

Mă gândeam în duş, locul unde cânţi, plângi şi îţi vin ideile bune, că eu plătesc abonament la Netflix şi HBO GO şi Spotify, deşi până acum nu le foloseam prea des. Însă mă simt responsabilă să plătesc pentru cultură şi mai puţin vinovată atunci când descarc un film de pe internet, căci altundeva nu îl pot găsi. Cumpăr CD-uri. Cumpăr enorm de multe cărţi (aici sigur am o problemă care ar merita dezbătută la psihiatru). Când eram în liceu, îmi dădeam banii de alocaţie pe cărţi. Acum, dacă ar fi să aleg între un parfum sau o pereche de pantofi şi cărţi, ghiciţi răspunsul.

Merg la cinematograf.
Îmi place să plătesc biletul la concerte şi la teatru, mai ales dacă e vorba de un teatru independent.
Sigur, nu sunt ipocrită şi recunosc că, din când în când, aleg să fiu pe lista de invitaţi, din raţionamente financiare şi / sau morale, depinzând de caz.

Mă irită atunci când văd liste infinite de invitaţi ale artiştilor care ştiu că duc zilnic o luptă pentru supravieţuire. Şi totuşi, mulţi prieteni ai lor, majoritatea cu o situaţie financiară bună spre foarte bună, se bucură să scutească preţul a două pachete de ţigări (sau uneori mai puţin), cât e biletul la spectacolele noastre.
Sigur, sunt dăţi când ai sala goală - că aşa e-n tenis - şi parcă-ţi doreşti să fi fost de găsit prietenii tăi care insistă să vină fix la premieră sau la lansarea albumului.

Unde vreau să ajung?
Habar n-am.
Plătesc chirie.
Voicu Rădescu, fondatorul Green Hours, plăteşte chirie.
Tehnicienii noştri de teatru şi concert nu plătesc chirie, dar abia au din ce să trăiască. Concluzia celor doi: nu e uşor să fii tânăr şi să lucrezi în domeniul artelor spectacolului în România.
Maria Răducanu - a cărei impresară am ajuns strict întâmplător, căci noi suntem suflete pereche din alte vieţi - plăteşte chirie. Şi vorbim de "Amalia Rodriguez a României", ca să-i fac o descriere pe înţelesul tuturor.
Noi toţi, împreună cu alte zeci de artişti care au rămas pe drumuri cu ocazia acestei pandemii, nu prea ştim încotro să o luăm.

Sigur că nu-i vina nimănui.
Sigur că vom găsi la un moment dat soluţii.
Sigur că asta e nimic în condiţiile în care autorităţile italiene au anunţat pe 21 martie 2020 (de Ziua Internaţională a Poeziei, ironic, nu?) că au murit 793 de oameni în 24 de ore. Da, Italia are o populaţie mare şi oricum "erau bătrâni şi aveau boli cronice". Mi-e teamă că în loc să ne apropie, această pandemie ne va abrutiza şi mai mult. Şi credeam că mai mult nu se poate.

Green Hours împlineşte 26 de ani de existenţă pe 1 septembrie 2020. În ideea în care ne dorim şi sperăm că vă doriţi să existăm încă pe atât, apelăm la dumneavoastră pentru a dona (dacă nu aţi făcut-o deja) impozitul pe profit al companiei dvs. către Asociaţia Green Hours.

Detalii aici: https://www.fiscalitatea.ro/facilitati-fiscale-pentru-sponsorizari-in-anul-2018-18446/ (Green Hours figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult, deci sumele din sponsorizare sunt deductibile fiscal)
 
Sau, ca persoane fizice, impozitul pe venit de 2%. Detalii: https://www.colorful.hr/redirectionarea-cotei-de-2-din-impozit-un-ghid-complet/ (data limită pentru depunerea declaraţiei a fost mutată pe 25 mai 2020)
 
Formularul editabil pentru persoane fizice (e valabil pentru orice fel de venituri, şi pentru salariaţi, şi pentru PFA, şi pentru pensionari, chiar şi pentru cei care obţin venituri din chirii sau alte activităţi) se poate descărca aici: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/230.html (data limită pentru depunerea declaraţiei a fost mutată, cum spuneam, pe 25 mai 2020)
 
Datele noastre:
Asociaţia Green Hours, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 120, et. 1, sector 1, CUI - 32357045, cont deschis la Banca Transilvania - agenţia Amzei, nr: RO55 BTRL RONC RT02 2026 8401, reprezentată prin Voicu Rădescu, Preşedinte
 
Orice sponsorizare sau Share sunt binevenite.
 
În speranţa că şi mâine e o zi, las aici un cântec superb al Mariei Tănase, reinterpretat zeieşte de Maria Răducanu:
 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poveştile altor oameni, Rozana Mihalache
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Sei un mito - Costică Drăgănescu, Rozana Mihalache (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Jurnal - Cuba de după colţ, Rozana Mihalache (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimii oameni, Rozana Mihalache (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Numai pe tine nu te vor atinge niciodată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer