Acest poem face parte din proiectul Izolare forţată - Faţă-n faţă cu viaţa (blog-jurnal de pandemie), realizat de Editura Casa de Pariuri Literare, proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

*

Dacă ţi-aş pune palma stângă lângă ureche
Ţi-ai lăsa capul pe linia vieţii mele
Şi ai asculta marea?
Mă trezesc noaptea des
Din ce în ce mai des
La orice zgomot
Ca o pisică
Şi mă gândesc că poate te-ai întors
Şi răsuceşti cheia în uşă
Şi ai sărit toate graniţele închise
Cum sar copiii coarda
Fără griji
Cu părul în vânt
Şi râsul scurgându-li-se din ochi în glezne
Dacă ţi-aş pune talpa pe obraz
Ai simţi fierbinţeala nisipului sub piele?
Şi mirosul de cafea
Care ar ajunge de la bucătărie până la pat
Unde ai trona ca un rege
Mă vizitează fantome
Zilele se scurg rapid
Una după alta
Un carusel de clipe pierdute
Pentru totdeauna
Pescăruşii şi ciorile îşi dispută supremaţia asupra copacului de sub fereastră
La cinci dimineaţa
Nişte câini latră într-un ţarc
Sunt atentă la motoarele maşinilor
Urmăresc zborurile de pe Otopeni
Plantez busuioc
Ascult muzică tristă
Fumez
Dansez goală prin casă
Am coşmaruri
Îmi imaginez cum aş traversa strada
Dacă te-aş întâlni
M-aş arunca în faţa unei maşini
Ştiind că am mai multe şanse de supravieţuire
Decât dacă m-aş abandona în braţele tale
Iubirea nu e niciodată de ajuns
Mi-e greaţă de atâtea conversaţii online
Mâncare
Băutură
Zâmbete de complezenţă
Oameni
Străzi
Dâmboviţa
Primăvară
Vară
Furtuni
Înainte iubeam furtunile
Şi le-aş iubi şi acum
Dacă n-aş fi nevoită să le trăiesc
Singură
Poate despre asta e vorba
E atât de simplu
Să mă trezesc dimineaţa
Cu mâna ta pe sânul meu
Să ştiu că suntem acasă
Dacă ţi-aş pune inima la tâmplă
Ai auzi viaţa care se zbate în mine
Ca un animal pe moarte
Prea speriat să-şi dorească să meargă mai departe
Prea suferind să se oprească?

0 comentarii

Publicitate

Sus