02.01.2021
Găsesc anii mototoliţi prin buzunare ca nişte batiste de hârtie de care nu te înduri niciodată să scapi.

.
Revelionul trecut am stat în cadă, cu artificii de brad şi un pahar de gin tonic. Apoi am adormit uitându-mă la un film vechi.

.
Următoarele ore mi le amintesc perfect. Călătorii în Anglia, Grecia şi Germania, evenimente la Green Hours, un concert lângă cimitirul unde Cioran juca fotbal cu cranii pe post de minge, pisici, plante de apartament, destul de mult rom.

.
Am aprins ţigara ascetului de la baraca de tir. Am botezat o fetiţă, eu care nu ştiu să mă rog.
Nu ştiu nici să meditez, să fac topuri, mi-e frică de tot ce e în afara planetei albastre (am coşmaruri cu mine pe post de astronaut), îmi place să zbor, dar am rău de înălţime.

.
Buzunarele-mi sunt pline.
Simt că am plâns suficient, că am râs suficient, că am fost suficient de dramatică şi că am iubit destul.

.
Mi-e dor de cinema.

.
Vreau să uit cuvântul "pandemie".

.
Am un nod în gât de fiecare dată când aud sirena unei ambulanţe. Tu nu?
Şi trec atât de multe ambulanţe. Cel puţin 60 pe secundă.

.
Cuvintele se rotesc în aer deasupra capului meu. Le prind pe vârful limbii.
Au gust de langues de chat.
Le-am lipit pe paginile unei cărţi. Un volum colectiv despre izolare.

.
Urmează un alt început de an. Parcă a câştigat un maraton anul ăsta nou. A ajuns mai repede decât oricare alţii dinaintea lui.

.
Iubesc un bărbat. Mă învaţă despre răbdare şi timp.
Are o clepsidră în buzunar pe care uită să o întoarcă şi aşa, când suntem împreună, secundele se opresc din horit.

.
Aseară îmi imaginam cum muşc din luna plină. Cremă de zahăr ars. Aş fi vrut să-i ofer şi iubitului, dar el ţine astrul la ureche precum o ţigară răsucită, aşteptând cu emoţie să fie consumată.
El leagănă totul în palmă şi înţelesurile lumii se găsesc încrustate pe pielea lui. Le adulmec, mă bucur de parcă tocmai ce m-aş fi născut. Tocmai ce m-am născut.
Şi urlu. Urlu până când primesc nota zece. Urlu până când îmi muşc limba şi simt gust de mare în gură. Zâmbesc.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus