E noaptea dintre ani şi până acum te-ai îndopat cu mâncare bună, tot felul de salamuri, brânze fancy, struguri şi altele. Eşti într-un apartament străin, printre oameni, unii cunoscuţi, alţii nu. E cald şi plăcut deocamdată, dar tot te întrebi ce cauţi acolo şi unde e locul tău sau unde ar trebui să fie. Însă nici n-apuci să te întrebi bine pentru că, de nicăieri, se furişează o voce pe care numai tu o auzi. Îţi zice: Fato, ţin-te bine, că anul ăsta care vine...
O să fie... nici nu ştiu cum să-ţi zic ca să înţelegi exact. Extrem. Al naibii de. O să te facă să te simţi că te izbeşti de toţi pereţii. Apoi te linişteşti puţin şi-o iei de la capăt. N-o să pară ca un an normal, o să-l simţi ca pe mulţi ani într-unul singur, ca o plasă în care îndeşi multe alte plase şi te miri cum naiba încap toate acolo. O să trăieşti unele dintre cele mai nasoale chestii de până acum, dar o să ai parte şi de unele dintre cele mai faine întâlniri din ultimii ani. Iar când o să priveşti în spate, multe din cele întâmplate în 2020 o să ţi se pară din altă viaţă.
Pfoais. Sună... greu. Hai să începem.
O să fii la un pas de a trebui să-ţi eutanasiezi căţelul care îţi e alături de 13 ani şi. Vine într-o noapte total neaşteptată de ianuarie, o să alergi de la băut cu prietenii în oraş direct la o clinică veterinară de urgenţă. O să vezi un câine umflat ca o vacă în miniatură. O să-ţi rămână imaginea asta multă vreme. O să fie cu multe: frică, stres, nedormit, plâns, operaţie, aşteptare, stres, speranţă, implorat univers etc. Din fericire, o să fie ok, o să apuce să facă 14 ani în octombrie şi o să se tot aşeze pe tine când te pui pe saltea să faci yoga. O să te umple de păr şi de bale şi uneori o să se aşeze fix când eşti în cea mai inconfortabilă poziţie de porumbel cu un picior sau cu trei şi o să ai impresia că acolo rămâi. Da, te apuci şi de yoga şi nu, n-o să fie chill sau zen cum îţi imaginezi, ci o să-njuri de mama focului când trebuie să stai în nu ştiu ce barcă sau să-ţi imaginezi că eşti una, pentru că o să simţi că-ţi ia abdomenul foc. Dar uneori o să fie şi cu linişte.
O să trebuiască să-ţi goleşti apartamentul în care ai stat aproape zece ani de restul lucrurilor pe care ai evitat să le iei şi pe care cred că ai fi preferat să le arunci decât să mai treci o dată pe acolo. O să fie un reminder de despărţire destul de nasol, cu praf şi frig şi jeg şi altele pe care n-o să ţi le zic acum. Şi-o să răceşti rău după. O să ai parte şi de-o întâlnire care o să te cam rupă, dar vezi tu atunci, să mai fie şi surprize.
O să participi la primul impro battle din viaţa ta, total neaşteptat. O să fie mai multe şi-o să fie fun şi cu emoţii, normal. O să te invite nişte oameni faini să joci cu ei în trupă şi-o să aveţi un spectacol fix înainte de lockdown. Lockdown? A, da. O să fie o pandemie şi-o să fie totul razna şi anapoda şi... lasă că vezi tu mai multe, e timp.
O să-ţi dai seama cât de greu îţi e să fii singură şi blocată într-un loc şi o să te lupţi foarte tare cu asta. O să simţi că o iei razna de multe ori. O să sari într-o noapte din pat pentru că nu poţi să respiri. Aşa o să înceapă atacurile de panică. A, da. O să ai atacuri de panică. Mai intense sau mai puţin intense. În tot felul de situaţii. O să fie un rollercoaster emoţional şi nu numai.
O să-ţi petreci mai mult timp afară, pe iarbă în parc, decât în ultimii mulţi ani. O să stai vreo săptămâna la cort şi-o să priveşti munţii. O să vezi primele stele căzătoare. O să prinzi aglomeraţie, o să parchezi maşina pe Transfăgărăşan şi-o să mănânci mici sus la Bâlea.
O să câştigi un concurs de dramaturgie şi-o să ţi se monteze o piesă la Piatra Neamţ. O să cunoşti şi-o să lucrezi cu mulţi oameni faini. Ştiu că nu te apropii uşor de femei, dar o să cunoşti unele care-o să ţi se pară al naibii de faine şi-o să lucraţi excelent împreună. Câteva luni mai târziu, o să fie un scandal care o să te cam copleşească la început, dar o să fie o ocazie să vezi cât de deschişi şi curajoşi sunt adolescenţii. Şi, da, o să îi invidiezi puţin.
O să cauţi să te refugiezi în oameni, să ieşi, să vezi, să întâlneşti, să vorbeşti. Aproape orice ca să nu stai singură. Asta cu singurătatea şi cu izolarea o să te lovească cam tare, dar te descurci tu cumva. Cum? Habar n-am, vezi tu.
O să cunoşti pe cineva cu care o să faci cel mai bun sex din viaţa ta de până acum. O să fii foarte surprinsă. Şi, da, o să se întâmple de mai multe ori, stai liniştită. O să fie şi o ocazie să-ţi dai seama că încă ai nivelul de comunicare al unui copil de clasa a treia.
O să ţi se ia complet de online, văzut chestii, vorbit cu oameni etc. O să-ţi vină să-ţi smulgi părul din cap când te aşezi în pat la laptop şi-o să fugi ca nebuna în orice înseamnă întâlnire şi activitate faţă în faţă cu cineva. O să te bucuri de oameni.
Şi-o să ai o ultimă zi de an care să rezume perfect cam cum a fost tot anul: ciudată şi totuşi cu activităţi banale, un gol în stomac, un sentiment pe alocuri neplăcut şi pe care nu-l înţelegi, aproape conflict, aproape criză, îţi vine să plângi şi-ţi vine să pleci, dar rămâi. Şi trăieşti.
Gata, ţi-a ajuns? Da, normal că o să se întâmple şi altele, dar n-o să-ţi spun chiar tot. Oricum nici nu mai ţin minte. Lasă că vezi tu. Hai, te las.
5, 4, 3, 2, 1... La mulţi ani, 2020!
*