21.09.2021
Din când în când încerci să speli vasele stând într-un picior. Sau să îţi legi şireturile cu o singură mână. Renunţi însă imediat. Oare cum se descurcă cei care chiar n-au o mână sau un picior?

Ai mai făcut o experienţă interesantă, bărbieritul cu ochii închişi (deşi te mai tai şi când te uiţi în oglindă cu ochii larg deschişi). Sau mersul prin casă pe întuneric total (vai de tine dacă ai uitat vreun scaun în drum). Încerci să-ţi închipui cum ar fi să ieşi pe stradă fără să vezi, însă asta nu prea-ţi vine să-ncerci.

Foloseşti ocazional micile ridicături de pe tastele F şi J ale computer-ului, repere nu doar pentru tastarea rapidă, ci şi pentru cea "oarbă", la propriu (deşi nu-ţi place să foloseşti cuvântul ăsta).

Te obişnuiseşi deja cu scrisul de mână pe întuneric pe când te pregăteai de examenul de facultate la imagine de film, notându-ţi observaţiile pe un carnet pe genunchi în timp ce priveai filmele, şi poţi s-o mai faci şi astăzi, dar nu era ceva gândit să verifice dacă te-ai putea sau nu descurca cu vreo dizabilitate.

A fost o vreme când ai exersat şi supravieţuirea în caz de război atomic (asta în copilărie era o idee pe care o auzeai repetată insistent de propaganda comunistă). Îţi pregătisei un sac de dormit şi un cuţit de vânătoare, pe care le ţineai la îndemână, în caz că ai fi rămas fără adăpost. Găsisei într-o carte pe care ţi-o împrumutase un coleg de clasă poveşti despre pieile-roşii nord-americane - cum să faci un arc şi săgeţi, cum să iei urma animalelor, cum să te îmbraci şi încalţi cu pielea animalelor vânate, cum să recunoşti ciupercile comestibile de cele otrăvitoare, unde şi cum să sapi după apă, şi încă multe alte lucruri utile.

Pe care, din fericire, n-a fost însă nevoie să le faci vreodată.

(Bucureşti, septembrie 2021)

0 comentarii

Publicitate

Sus