20.09.2007
Mai sunt trei zile şi se încheie şi această a optsprezecea ediţie a Festivalului Internaţional "George Enescu". Cu un parcurs ascendent, aşa cum era de aşteptat chiar din succesiunea afişelor, festivalul a avut un prim punct de maximă densitate la sfârşitul săptămânii trecute.

Putem vorbi despre electrizanta prezenţă a Marthei Argerich, atât în recitalul susţinut împreună cu pianistul Nelson Freire la Ateneu, cât şi în concertul cu Orchestra Naţională Rusă dirijată de Charles Dutoit, despre Dan Grigore aniversând 50 de ani de carieră cu Sala Palatului arhiplină, despre un week-end în Piaţa Festivalului "Enescu" cu vreme bună, spectatori numeroşi şi spectacole ce au adus pe scenă mari nume ale teatrului românesc şi nu în ultimul rând despre capul de afiş al concertelor de la miezul nopţii, Jordi Savall.


Diskant şi viola da gamba - aşa se prezintă fascinantul Jordi Savall, care a reuşit să se transforme într-un personaj al acestui destul de recent cucerit domeniu al muzicii vechi cântate pe instrumentele originare. El a evoluat însoţit de ansamblul Hesperion XXI, solişti Montserrat Figueras - soprană, Xavier Díaz-Latorre - chitară, Arianna Savall - harpă triplă, Pedro Estevan - percuţie şi Adela González-Campa - castaniete, cele două programe prezentate în două seri diferite purtând titlurile Folias & passacalles, Tonos Humanos & Variaciones instrumentals (14 septembrie) şi Encuentro de musicas de fuego & ayre de la Iberia antigua al Nuevo Mundo (15 septembrie), iar sâmbătă programul bucurându-se de colaborarea formaţiei lărgite La Capella Reial de Catalunya.

Delicateţea unei astfel de muzici, senzaţia de ireal, ruptura definitivă faţă de lumea exterioară pe care o impune reprezintă o provocare pentru public similară cu aceea a muzicii contemporane de valoare. Dar este, fără îndoială, mai uşor de receptat. Remarcabila inteligenţă vocală a sopranei Montserrat Figueras a conferit culoare ambelor concerte Jordi Savall. Incredibilele nuanţe pe care a ştiut ea să le evidenţieze, au fost egalate poate doar de secvenţa solo viola da gamba, în care Jordi Savall a demonstrat cât de diverse pot fi metodele de a aborda un instrument care teoretic nu are astfel de disponibilităţi. Nenumăratele moduri de atac şi efecte pe care ştia să le obţină de la viola da gamba au stârnit uralele audienţei. Demersul mai mult decât muzical al acestui artist complet care este Jordi Savall merită mai mult decât o menţionare pasageră într-o cronică. Dar ceea ce apare ca evidentă este necesitatea de a oferi mai des o astfel de muzică în interpretări etalon publicului românesc care de-abia acum începe să o descopere.


Incandescentul sfârşit de săptămână despre care v-am vorbit s-a încheiat cu o întâlnire cu remarcabilii Munchener Bachsolisten, dirijaţi de un şef de orchestră pe care am avut ocazia să-l mai vedem la Bucureşti, demonstrând de fiecare dată o profundă cunoaştere a partiturilor şi un fascinant echilibru al interpretărilor, Gerd Schaller, cu un program în acelaşi timp popular şi spectaculos: suitele Muzica apelor şi Focuri de artificii de Händel.

Freiburger Barok Orchester dirijată de Gottfried von der Goltz este formaţia care încheie seria concertelor de la miezul nopţii astăzi, 21 şi mâine, 22 septembrie, prima seară propunând un program de muzică barocă germană, iar cea de a doua un program de muzică barocă franceză.

Nota: acest articol apare şi în Ziarul de duminică, 21 septembrie 2007, pag 7

0 comentarii

Publicitate

Sus