Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Noapte americană


Rozana Mihalache

01.11.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În noaptea aia ne-am certat. Eu eram prea ocupat, ea se simţea prea singură şi ura "dugheana" în care o adusesem să locuiască după căsătorie. M-am abţinut cu greu să nu o lovesc. Pot părea o brută, ştiu, dar îmi doream atât de tare să o plesnesc peste obrazul ăla trufaş de fată bogată. Obrazul ăla nobil, pe care apoi şi l-ar fi acoperit cu mâna ca să astupe roşeaţa şi m-ar fi privit cu groază.

Dar n-am făcut-o. I-am aruncat la picioare cheile maşinii şi i-am zis să se mişte că n-am toată noaptea la dispoziţie să o învăţ pe ea să conducă.

Ingrid purta atunci o pereche de blugi vechi şi rupţi în dreptul genunchilor şi o cămaşă groasă de-a mea. A ridicat cheile şi m-a urmat fără să zică nimic. Îşi reţinea lacrimile - din orgoliu.

Îmi venea să râd şi s-o îmbrăţişez, dar mi-era teamă să n-o enervez mai tare şi mi-am zis să aştept până ne întoarcem acasă. Voia să-şi ia permisul de conducere ca să se apuce să vândă cosmetice şi mă rugase săptămâni întregi să o învăţ, însă eu eram întotdeauna mult prea obosit şi oricum mi se părea o prostie dorinţa ei de a deveni comis voiajor.

Fugise cu mine înainte să-şi termine studiile, iar tatăl ei a refuzat să o mai vadă. La început mi-am luat un concediu prelungit şi l-am petrecut în pat. Atunci nu se plângea de nimic, nu-i era dor de nimic. Doar că lunile de stat singură acasă şi uitat pe pereţi au transformat-o în altceva şi eu nu am văzut. Sau nu am vrut să văd. Tristeţea din ochii ei mă înspăimânta şi decât s-o înfrunt am preferat s-o ignor.

Am lăsat-o la volan. Eram pe o autostradă pustie de la marginea unei păduri. I-am explicat tot ce trebuia să facă şi am lăsat-o să se descurce singură. Simţeam că se apropie o nouă migrenă şi deveneam din ce în ce mai impacientat şi mai nerăbdător să ne întoarcem acasă.

Am început să o critic, evident, şi ea să ţipe. Practic urlam unul la altul şi ne reproşam diverse, fiecare având monologul său.

Ingrid nu mai era atentă la volan, iar eu nu eram conştient că ar fi fost nevoie să o supraveghez. Ţipătul ei m-a redus la tăcere. Timp de o fracţiune de secundă văzusem şi eu câinele ieşind din pădure şi trecând prin faţa maşinii. Dar n-am realizat ce se întâmpla până când nu am simţit impactul. Ea a început să plângă şi să tremure. Am încercat să o iau în braţe şi m-a respins. Am rugat-o să plecăm, dar a insistat că vrea să coboare.

Câinele zăcea pe şosea plin de sânge. Încă mai respira şi gemea de durere. N-am lăsat-o să se apropie de el şi atunci a început să ţipe şi mai tare la mine şi să-mi spună cât de mult mă urăşte pentru că i-am distrus viaţa. Era vina mea că lovise câinele, aşa cum era vina mea că ea se simţea nefericită, că se simţea la fel de mizerabilă şi aproape de moarte precum animalul ăla.

Am obligat-o să se urce la volan. Nu mai putea să conducă, dar eu făceam manevrele în locul ei, o forţam să apese ambreiajul şi acceleraţia. A vrut să ocolească animalul, dar am tras de volan.
- Ce faci?

Devenise isterică.

I-am zis că nu-l putem lăsa să sufere în continuare. Trebuia să calce peste el. Nu o să uit niciodată sunetul de oase zdrobite pe asfalt şi nici ura din privirea ei. Am oprit maşina câţiva metri mai în faţă şi apoi am mutat animalul mort într-un şanţ. Pe drumul spre casă n-a mai scos niciun cuvânt. Nici n-a mai plâns. Era lună plină şi noaptea adusese cu ea un miros puternic de moarte. Am băut un pahar cu whisky şi m-am dus direct în pat. Ingrid se legăna într-un balansoar pe verandă. Am adormit destul de repede, fără să-mi pese dacă avea să mi se alăture curând sau nu.

A doua zi dimineaţa n-am mai găsit-o. Plecase şi îmi lăsase o şuviţă din părul ei lângă pernă. Ca un trofeu, o bucată de materie moartă de la femeia căreia îi stinsesem lumina din ochi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer