Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un cal pe nume Costică


Rozana Mihalache

15.11.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Bunica mea nu a fost niciodată fericită.

S-a născut într-o familie de oameni înstăriţi. Tatăl ei avea mult pământ, iar asta îl făcea puternic. Exact ca în filmele americane, cei puternici reuşeau să iasă întotdeauna la suprafaţă, indiferent de faptele săvârşite, aşa că atunci când bolnav de gelozie şi-a sugrumat soţia, pe Victoria, cu mâinile goale şi a scăpat nepedepsit, nimeni nu s-a mirat.

La nici trei ani împliniţi bunica a ajuns pe mâna unor rude care n-au îndrăgit-o prea mult, dar nici n-au lăsat-o să moară de foame.

În acele vremuri o familie care trăia modest se putea considera fericită daca exista pită pe masă. Ei aveau pită, dar pentru ca bunica să apuce să mănânce trebuia să aibă grijă de verii ei mai mici, să se ocupe de treburile casnice şi să meargă la câmp să muncească. Câteodată o trimiteau la moară şi mergea pe jos kilometri întregi, aproape desculţă pentru că nu avea niciodată încălţări "ca lumea".

Bunica s-a îmbrăcat numai în haine care rămâneau de la alţii şi a fost lăsată să meargă la şcoală doar până în clasa a patra. Cu toate acestea a reuşit să se educe singură şi să se descurce mai bine decât ceilalţi.

Unica fiinţă la care a ţinut când era mică a fost un cal pe nume Costică. Mergeau la arat, pe câmp şi când ploua bunica se adăpostea sub burta calului. Mătuşile ţipau la ea să plece de acolo, pentru că animalul o va călca în picioare, dar ea continua să stea fără teamă, iar Costică nu se clintea din loc.

Într-o vară însă, pe când ea îl ţinea de căpăstru şi îl îndruma printre rândurile de porumb, Costică, supărat de muştele care îl ciupeau necontenit, a atins-o destul de tare cu capul în nas. Mătuşile ei au vrut să-l pedepsească, biciuindu-l, dar bunica a început sa ţipe în disperare să n-o facă, pentru că ea se simţea bine (în ciuda faptului că era plină de sânge). Calul, insista ea, n-avea nicio vină.

Mi-a povestit cum Costică se uita la ea şi plângea: "plângea de necaz, mamaie, el n-a vrut să mă lovească".

Într-o buna zi însă, Costică a dispărut. Rudele ei l-au dus la Colectiv de unde urma să fie trimis la abatorul de la Glina.

Bunica plânsese câteva zile încontinuu şi chiar când credea că nu mai are speranţă, într-o dimineaţă l-a găsit pe Costică acasă. Se întorsese singur, nu se ştia cum şi ţinea capul deasupra gardului.

Când i-a dat drumul în curte, calul şi-a pus capul pe umărul ei:"aşa făcea mereu, îşi lăsa capu' pe umărul meu şi stătea aşa, de parcă ştia că eram amândoi orfani, singuri pe lume, biciuiţi de soartă şi obligaţi să muncim din greu chiar şi pentru o fărâmă de mâncare".

Ai ei l-au mai lăsat încă două zile acasă, dar a treia dimineaţă Costică a dispărut din nou.
"Le era frică de comunişti şi l-au dus înapoi. Eu promisesem că îi aduc iarbă şi apă, că îi dau de mâncare tot timpul şi îi fac curat. Ei de fapt nici nu mai aveau cu ce să-l ţină, dar copil prost, nu mă gândisem că n-aş fi avut ce să-i dau de mâncare iarna, sau ce ar fi păţit ei dacă ar fi fost descoperiţi cu animalul în curte. Poate s-ar fi crezut că l-au adus înapoi acasă intenţionat şi nu că se întorsese singur. Mie mi-au zis că a plecat tot el, sătul de atâta mâncare şi fericit de prea mult alint, dar s-au trezit de dimineaţă şi l-au dus înapoi la colectiv. Au lăsat totuşi poarta deschisă, ca să mă resemnez cu gândul că a făcut ce a vrut el."

Peste ani, bunica s-a căsătorit cu un bărbat pe nume Constantin, alintat şi Costică. Un om destul de învrăjbit împotriva a tot. Muncitor, gospodar, dar şi prieten cu alcoolul. Porecla lui era Stalin... Dacă pierdea la şah se zice că bunicul mesteca piesele sau iarna le arunca în sobă.

Bunica, având un simţ al umorului foarte dezvoltat, cum vedea că pierde, deschidea rapid uşa sobei.

Au avut trei copii. Niciunul nu a fost fericit. Au trecut prin boli, depresii, divorţuri, dependenţe. Bunica a încercat să-i ajute pe toţi şi ne-a iubit pe noi, nepoţii.

Pe mine cel mai mult. La fel şi bunicul. Am fost şi prima nepoată şi m-au crescut de când eram un ghemotoc. Dimineaţa la prima oră mama mă lăsa la ea (ca sa meargă la lucru) şi eu şi bunica ne beam "pafeaua" împreună.

Bunica mă ducea în parc (adică prin lanurile de porumb de lângă terenul de fotbal, aproape de care locuieşte), mă scăpa din încurcătură când furam cireşe, ouă (pentru mâncarea "adevărată" pe care o făceam păpuşilor) sau lalele albe de la vecina şi cumnata ei cu gura cam mare. Dar tot ea m-a alergat şi m-a altoit când aproape era să dau foc la gardul din scânduri al altei vecine, din dorinţa mea de a face ceai din frunze de nuc, întâmplător chiar lângă nuc, lângă gard, lângă un morman de frunze uscate, cu un ibric, un pic de apă şi un chibrit furat din şorţul ei.

Pe şorţul colorat al bunicii îmi ştergeam nasul spre marea ei disperare, ea îmi făcea cei mai buni cartofi prăjiţi şi îmi spunea cele mai frumoase poezii, ea îmi ştergea lacrimile, ea mă îmbărbăta, ea mă învăţa să fiu blândă, dar în acelaşi timp să lupt pentru ceea ce mi se cuvine şi să nu las niciodată capul jos.

Bunica mă lăsa să iau pisica (pe Negruţa) în casă iarna, ceea ce îl ducea pe bunicul în pragul infarctului, tot ea a închis din greşeală aceeaşi pisică în cuptorul de la sobă şi a făcut focul... acelaşi lucru petrecându-se şi cu telecomanda de la televizor. Desigur, mâţa, ştiind să miorlăie, a fost mai norocoasă...

Bunica m-a înţeles tot timpul şi mi-a fost alături. Cât am fost mică m-a ocrotit şi m-a dus in "ciuş" (adică în cârcă) până când ne-am prăvălit amândouă. Săpa florile cu mine agăţată de ea precum un păianjen.

Dar acum s-a schimbat puţin. Anii care au trecut peste ea au făcut-o mai... altfel. Vorbeşte diferit, e mai rece, pare întotdeauna preocupată de alte lucruri.

O înţeleg însă. O înţeleg pentru că a avut grijă de bărbatul ei după ce a suferit două atacuri cerebrale şi l-a plâns când a închis ochii, o înţeleg pentru că are puterea să zâmbească şi să fie pozitivă şi o înţeleg mai ales pentru că are momente în care spune lucruri uimitor de frumoase.

În cazul calului ei iubit mi-a spus cândva: "S-a întors, da' să ştii că nu degeaba se zice că o minune durează trei zile. La mine a durat doar două, sau în alte cazuri mai puţin. Aşa a fost toată viaţa...".
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimii oameni, Rozana Mihalache (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Numai pe tine nu te vor atinge niciodată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Coasta ta, Rozana Mihalache (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintiri dintr-o viaţă inventată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Şarmaniada, Rozana Mihalache (4.7/5 - 11 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer