Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Noel


Rozana Mihalache

20.12.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un băieţel pe nume Noel.
În seara de Ajun, la câteva ore după ce l-a născut, mama lui, o femeie uşoară care lucra într-un bordel şi nu-şi permitea să-l întreţină, şi-a lăsat băieţelul la porţile unui orfelinat condus de maici.
Femeia a sunat la poartă şi l-a aşezat jos, în zăpadă, învelit într-o păturică albă.
Ningea puternic, iar când în sfârşit au venit măicuţele, abia au reuşit să desluşească trupul firav de bebeluş care se ascundea printre nămeţi.
Au decis în unanimitate să-l numească Noel, dat fiind că se născuse în Ajun.

Anii au trecut şi Noel a crescut, transformându-se într-un băieţel frumos şi deosebit. Deosebit nu doar prin inteligenţa, bunătatea şi tandreţea care îl caracterizau, ci şi prin faptul că nu putea să vadă.
Măicuţele şi-au dat seama de asta pe când el avea doar câteva luni, dar nu erau sigure dacă aşa se născuse, sau zăpada care era mai strălucitoare ca niciodată în noaptea în care Noel se născuse, îl orbise.
Cert e că a fost un copil iubit şi răsfăţat, chiar dacă uneori dragostea şi atenţia specială pe care i-o acordau măicuţele atrăgeau invidia din partea celorlalţi colegi.
Însă Noel îi înţelegea şi încerca să se revanşeze faţă de ei, dându-le o parte din jucăriile sale, sau din dulciurile primite ca desert.

La aniversarea lui de 10 ani, când toţi se aflau în jurul bradului, Noel a întrebat din nou cum e zăpada.
Asta era cea mai mare curiozitate care îl rodea şi pe care şi-o exprima încă de când învăţase să rostească primele cuvinte.
"Cum era zăpada?"
Măicuţele i-au spus întâi că era rece, pufoasă şi albă.
Că era rece şi pufoasă putea să-şi dea seama. Dar albă? Nu ştia ce însemna "alb" şi drept urmare nu putea să-şi imagineze cu adevărat cam ce formă ar fi putut să aibă.

Mai târziu, un prieten de-al lui, i-a spus că zăpada este formată din milioane de fulgi care arată ca nişte steluţe de gheaţă şi i-a desenat cu băţul în pământ o stea cu cinci colţuri, îndemnându-l pe Noel să pipăie marginile. Aşa a înţeles, relativ, cum arată o stea şi la prima ninsoare, a ieşit în grădină, încercând să prindă steluţele de zăpadă în mâini şi să le simtă forma, dar niciodată nu putea pentru că toate se topeau rapid în palmele lui. Iar el se simţea vinovat pentru moartea fiecăreia.

În acea noapte de Ajun, Noel i-a cerut lui Moş Crăciun în primul rând să ningă, pentru că încă nu căzuseră primii fulgi şi în al doilea rând să-l ajute să vadă zăpada.
Voia să o vadă, după o ce o mâncase, o modelase, sau, ceea ce îi plăcea cel mai mult, desenase îngeri în ea. Măicuţele l-au învăţat cum să facă şi de atunci el a fost convins că îngerii arătau exact la fel ca oamenii şi prin urmare, nu exista nicio deosebire între ei.

Se gândea la îngeri când unul dintre copii a strigat: "Uitaţi, uitaţi, ninge!"
Ceilalţi s-au repezit spre fereastră şi Noel a rămas în mijlocul încăperii, cu lacrimi în ochi, ascultându-le exclamaţiile de uimire şi bucurie.

După ce s-au liniştit spiritele şi au terminat desertul, copiii au avut permisiunea de a-şi desface cadourile. Fiecare în parte a primit câte o jucărie la mâna a doua din cele donate orfelinatului şi câte o turtă dulce cu scorţişoară.
Toţi s-au bucurat în afară de Noel, care nu căpătase ceea ce îşi dorise cel mai mult.

Apoi, măicuţele i-au însoţit în dormitoare şi i-au învelit bine, rostind o rugăciune pentru binele lor. După o zi atât de plină de emoţii, copiii au adormit imediat şi s-a lăsat o linişte deplină în orfelinat.
Noel nu putea să doarmă şi se întorcea de pe o parte pe alta în pătuţul lui micuţ, cu saltea de paie.

La miezul nopţii a auzit un clinchet de clopoţel şi s-a ridicat din pat, îndreptându-se spre fereastră. A deschis-o şi a scos mâna afară să verifice dacă mai ninge. O, da, ningea cu fulgi mari şi grei care îi furnicau pielea.
Atunci, Noel s-a căţărat pe pervazul ferestrei şi a ieşit în zăpadă, în ciorapi şi pijamale. Nu simţea frigul, era doar fericit.

A mai auzit o dată clinchetul de clopoţel şi a închis ochii, zâmbind, iar când i-a deschis, a văzut cum milioane de steluţe de gheaţă se prăvăleau peste el. A început să râdă şi să alerge prin zăpadă. Şi alerga, şi alerga, şi alerga în cerc, până când, fără să-şi dea seama a ajuns într-un loc fermecat, unde curgeau râuri de lapte şi miere, în loc de pietre erau bomboane şi în loc de nori vată de zahăr de culoare roz.
În lumea asta, din loc în loc, vedea câte un pitic cu urechi mari ce lucra de zor la câte-o jucărie. Erau jucării frumoase şi magice, care puteau să meargă singure sau să vorbească.

Noel se învârtea buimac prin ţinutul nou, când în faţa lui a apărut trăsura lui Moş Crăciun, condusă de reni împodobiţi cu clopoţei.
Moş Crăciun l-a luat în braţe şi l-a pus alături de el în trăsură. Noel n-a întrebat nimic, doar a stat lângă el şi l-a ajutat să împartă cadouri toată noaptea. Toată noaptea şi o veşnicie. O veşnicie cu zăpadă şi cu nori din vată de zahăr.

A doua zi dimineaţa, măicuţele l-au căutat pretutindeni pe Noel, îngrijorate de dispariţia lui, dar în zadar, căci n-au găsit nimic, de parcă băieţelul n-ar fi fost niciodată acolo. Nimic, cu excepţia unui înger desenat în zăpadă, în mijlocul grădinii.

O zăpadă care era atât de strălucitoare că te-ar fi putut orbi.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimii oameni, Rozana Mihalache (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Numai pe tine nu te vor atinge niciodată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Coasta ta, Rozana Mihalache (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintiri dintr-o viaţă inventată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Şarmaniada, Rozana Mihalache (4.7/5 - 11 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer