Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Doza săptămânală de eroism

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Familia Pritchett (Modern Family): Umorul unei familii ne-disfuncţionale


Georgiana Ilie

28.12.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Există seriale construite în jurul unui singur personaj şi seriale în care, dacă ar lipsi un singur membru al ansamblului, nimic nu ar mai avea sens.

"Deci dumneavoastră sunteţi tatăl lui Luke?", îl întreabă directorul şcolii pe unul dintre părinţii chemaţi din cauza unei bătăi între doi băieţi. Jay răspunde liniştit: "Nu, bunicul.". Directorul se întoarce către celălalt bărbat: "Deci dumneavoastră sunteţi tatăl lui Manny?". Phil neagă şi arată cu degetul către bruneta voluptoasă care stă între Manny şi Jay. Bruneta, Gloria, explică: "Javier. Un nebun.". Îl priveşte pe Manny şi completează: "De la el are temperamentul ăsta vulcanic.". Directorul nu mai înţelege. Arată spre Luke: "Deci tu...". Claire îl întrerupe, arătând spre ea şi Phil: "E fiul nostru.". Jay adaugă: "Şi nepotul meu.". Claire arată spre Jay: "Eu sunt fiica lui.". Directorul, pierdut, îl priveşte pe Manny: "Deci tu...". Manny zâmbeşte şi arată spre Luke: "Sunt unchiul lui." Luke explodează: "Nu mai spune asta că mă urc iar pe tine.".

O familie în care bunicul s-a căsătorit recent cu o columbiancă superbă care are un fiu de aceeaşi vârstă cu unul dintre nepoţii lui iar cei doi copii ai săi sunt adulţi cu propriile lor familii - una are trei copii şi un soţ cam infantil, celălalt este într-o relaţie cu un bărbat alături de care a adoptat o fetiţă din Vietnam. Aceasta este familia americană modernă pe care ne invită să o descoperim un "reality show" fictiv. Şi acesta este personajul colectiv care face Modern Family una dintre cele mai amuzante şi emoţionante comedii pe care le-am văzut vreodată.

Comedia este dominată, datorită lui Judd Apatow şi lui Ricky Gervais, de un curent puternic de awkward - genul acela în care personajele trăiesc cele mai jenante situaţii, în care nu ştii dacă să râzi de ele sau să le plângi de milă - şi de unul, la fel de reuşit, de faux reality - în care un film sau un serial arată ca un reality show, numai că totul este regizat, dus la extrem pentru efect comic. Şi unele dintre cel mai vizionate / reuşite seriale de televiziune din ultimii ani - The Office, atât cel britanic cât şi cel american, Dog Bites Man, Parks and Recreation, So NoTORIous - combină aceste două genuri într-unul de un umor suprem - the awkward faux reality. Personajele trec prin cele mai dureros de jenante situaţii şi apoi vorbesc despre ele în faţa camerei, amplificând penibilul şi resortul comic. Când a apărut Parks and Recreation am crezut că s-a spus tot ce era de spus în acest curent şi că nu mai e loc de inovat. Dar Modern Family demonstrează că se poate face comedie de acest gen marşând în acelaşi timp pe mult-bătătoritul drum al comediei despre familii disfuncţionale. Să râdem de relaţii ciudate, de nevroze şi de copii antisociali.

Dar stai că familia aceasta nu e deloc disfuncţională. Se iubesc, se tachinează şi se sabotează în cantităţi rezonabile; îşi reprimă sentimentele şi se bârfesc în doze fireşti; copiii sunt suficient de adaptaţi şi de încrezători. Nu pare să-i fi lovit criza, unul dintre parteneri stă acasă pentru a creşte copiii, nimeni nu e dependent de vreo substanţă şi nici măcar nu merg la terapeut. Atunci de unde vin umorul, jena, situaţiile de care să râdem? Vin din relaţiile lor absolut normale, din aşteptările lor absolut normale, din micile confruntări pe care le-am văzut şi în familiile noastre. Şi, mai ales, din caraghiosul vieţii obişnuite atunci când o vezi prin obiectivul unei camere de filmat.

Jay este un patriarh puţin mizantrop, căruia nu-i plac efuziunile sentimentale şi schimbările şi pe care nu-l poţi păcăli cu nimic, dar care este conştient de norocul care a dat peste el când s-a căsătorit cu tânăra şi superba Gloria şi nu ezită să facă eforturi pentru ca relaţia cu familia să fie bună. Gloria, o columbiancă pasională care vorbeşte cam mult despre fostul soţ, tatăl lui Manny, este amestecul acela ideal de frumuseţe şi decenţă, răsfăţ şi hotărâre care o face partenera egală a lui Jay, nu o nevastă-trofeu dependentă de dispoziţia lui. Şi o mamă entuziasmată pentru Manny, băiatul de 10 ani care bea litri de cafea, se îmbracă precum un conte şi se dă cu gel pe păr.

Claire, fiica cea mare a lui Jay, este o femeie autoritară care ţine în frâu o familie formată din trei copii şi cu soţul, patru. Ea stabileşte regulile, ea face programul tuturor, ea are grijă ca lucrurile să se întâmple. Phil, soţul ei, este atât de copleşit de ea şi, în general, de femei, încât îşi pierde complet control în jurul unei femei frumoase care îi dă atenţie - de la soacra Gloria la fiica cea mare, Haley, care îl joacă pe degete cum vrea ea. Phil acţionează sub imperiul momentului şi ia mereu decizii pe care nu le poate susţine ulterior, fie că încearcă să vorbească precum adolescenţii şi să fie trendy, fie că decide să suspende Crăciunul pentru că se pare că unul dintre copii a fumat în casă. Oricât de diferiţi ar părea, când sunt unul lângă celălalt Claire şi Phil formează un cuplu perfect echilibrat care încă se iubeşte după 16 ani de căsătorie şi care îşi creşte copiii cu dragoste. Haley este mica divă care la 15 ani vrea să fie luată în serios şi să meargă la concerte cu prietenul ei. Alex este o tocilară exemplară cu un simţ al umorului sănătos, care reuşeşte să facă mişto şi de sora mai mare şi de fratele mai mic. Luke este un copil inocent cu preocupări total diferite de cele ale unchiului său Manny: lui îi place să sară în trambulină în pielea goală, să se bucure de ambalajele cadourilor pe care le primeşte şi să îşi prindă capul în mobilă.

Celălalt unchi al lui Luke, Mitchell, este fratele mai mic al lui Claire şi o replică masculină şi gay a ei. Obsedat de control, snob până în măduva oaselor şi adeptul reprimării tuturor sentimentelor negative, este echilibrat de ravisantul Cameron, partenerul lui de viaţă de mai bine de cinci ani. Cameron îşi trăieşte viaţa în exterior, indiferent dacă asta înseamnă să formeze un grup de colindători care să încânte mall-urile sau să se transforme în Fisbo, clovnul. Împreună o cresc pe Lily, o fetiţă de şapte luni pe care au adoptat-o din Vietnam.

Problemele lor, problemele mari în jurul cărora se învârte câte un episod întreg, sunt fireşti: de la cum află Gloria că, la începutul relaţiei ei cu Jay, familia a crezut-o o profitoare la cum Mitchell şi Cameron încearcă să îşi împace viaţa socială cu cea de părinţi, de la cum Phil dă cele mai frumoase cadouri şi Claire e mereu pe alături cu darurile la cum încearcă Jay, Gloria şi Manny să integreze tradiţiile americane şi columbiene de Crăciun. Subiecte care se traduc uşor în problemele oricărei familii. Tocmai această normalitate - şi talentul incredibil al scenariştilor şi al actorilor - face această comedie să fie un awkward duios în care se recunoaşte toată lumea.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer