Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Două fantome din viitor


Rozana Mihalache

24.01.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Pot să te sărut?"
Zâmbeşte.

Îi mângâi buzele cu ale mele. E surprins. Mă priveşte în ochi. După câteva clipe de tăcere mă invită să iau loc. Începem să vorbim despre nimicuri. De parcă ne-am cunoaşte de o viaţă, de parcă am face asta în fiecare seară înainte să mergem în pat, înainte să adoarmă cu mâna pe sânul meu şi cu gura pe gâtul meu.
Îmi dă un cadou, un fel de colier-talisman pe care îmi spune că l-a creat el. E colorat. Îl port tot timpul cu mine.
Îmi spune că sunt nobilă. Las privirea în jos ruşinată. Îmi spune că şi-ar dori să mă fi cunoscut mai aproape de casă (casa lui) şi să fi avut mai mult timp.
Eu, ca să nu plâng, râd.

Oameni intră şi ies din încăpere. Vreau să plec. Nu mă lasă. Trebuie să plece. Nu vrea. Îl conving.
Mă îmbrăţişează şi mă sărută. Pentru ultima oară. Ne ţinem de mână. Pentru prima şi ultima oară.

Într-o altă viaţă, într-o zi de iarnă, cu cerul gri deasupra noastră, mă voi aşeza lângă el pe banca din parcul de lângă casă. Îmi va recita întreaga existenţă la ureche şi tot ceea ce am trăit înainte să-l cunosc şi după ce ne-am rătăcit. Mă va săruta şi vom privi împreună în faţă. Spre restaurantul unde vom mânca supa de prânz. Şi câţiva paşi mai încolo, la etajul 1 al unei case fără stăpân, e dormitorul unde noi vom face dragoste noapte de noapte. Fără să ne săturăm unul de umbra celuilalt.
"Draga mea", îmi spune zâmbind.
Dau din cap că da şi ne ridicăm.
Ne ţinem de mână. Pentru totdeauna.

Două fantome din viitor.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer