Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Obişnuinţa


Rozana Mihalache

31.01.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La început e dificil. Îţi lipseşte des, ţi-e frig fără el lângă tine, îţi aminteşti brusc de teama de întuneric.
Dar apoi, încet-încet, înveţi să te confrunţi cu absenţa lui, cu faptul că nu mai are cine să-ţi folosească gelul de duş cu miros de portocale... că îi plăcea să se uite pe canalele de ştiri dimineaţa sau că evadaţi la marginea unei păduri ca să faceţi dragoste ca doi nebuni în maşină, aburind geamurile.

Evident că ţi-e dor de felul în care fuma pe colţul mesei, sau de săruturile lui matinale, sau de muzica râsului său.
Cu timpul însă te obişnuieşti. Te obişnuieşti să trăieşti singură, te bucuri că nu mai ai pentru cine să obsedezi, de ce să fii geloasă, te gândeşti că oricum eşti o fire solitară şi capricioasă şi te convingi că probabil te-ai fi plictisit într-un final de el.

Te consolezi cu flirturi ocazionale, vrei să îţi cumperi pantofi, sau economiseşti pentru cheltuielile casei şi încerci să-ţi ocupi timpul cu noi pasiuni.
Eşti conştientă că artiştii sunt singuri şi că poate tu nu eşti făcută pentru căsătorie.
Munceşti mult, munceşti până la epuizare. Munceşti ca să nu ieşi din casă şi să te aşezi singură la o masă, într-o cafenea. Urăşti mai mult decât înainte locurile aglomerate.

Te izolezi de prieteni, ca să nu fii ispitită să faci confesiuni care te-ar răscoli şi pe care mai apoi le-ai regreta.
Eviţi să te priveşti în oglindă. În oglinda sufletului şi-ţi umpli pereţii cu afişe cu oameni morţi pe care îi admiri.
Lor le spui "bună dimineaţa" la prima oră.
Cât despre mersul la film... adorai de mică să stai singură, pe mijloc, în primele rânduri.
Iar teatrul te enervează mai nou pentru că simţi că trebuie să interacţionezi cu actorii şi nu poţi, de fapt nu mai poţi să interacţionezi cu nimeni.

Te îmbraci ca o vedetă de cinema din anii '40 şi asculţi muzică tristă.
Deteşti să te patetizezi, aşa că scrii rar despre tine. Nu vrei să te vadă ceilalţi ca pe o femeie comună, prinsă în mrejele unui bărbat nestatornic.
Şi în orice caz, preferi să te învinuieşti pe tine. E mai simplu să-ţi găseşti defectele decât să crezi că el nu a fost suficient de curajos încât să dorească să înveţe să te iubească.

Şi te obişnuieşti... te obişnuieşti cu singurătatea...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer