Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mirosul de crin regal


Rozana Mihalache

07.02.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Domnul Popescu locuieşte singur într-un bloc de pe strada Polonă.
Este un bărbat de aproape 70 de ani, încă atrăgător, cu ochii de un albastru bizar, asemănător cu cel al norilor într-o zi caniculară de vară.
Vine aproape zilnic la ceainăria unde lucrez şi comandă întotdeauna acelaşi sortiment de infuzie şi prăjiturele de casă cu dulceaţă.
Îşi soarbe băutura lent, timp de câteva ore, în timp ce citeşte ziarul sau câte-o carte.
Îi plac în special autorii americani, dar şi cei suedezi sau danezi, pe care îi lecturează în limba engleză.

Nu mi-a adresat niciodată mai mult de un salut cordial şi un mulţumesc politicos.
Nu-mi amintesc nici să fi stăruit cu privirea asupra mea, sau măcar să-mi fi zâmbit în treacăt, aşa că mare mi-a fost mirarea când într-o zi m-a prins de mână în timp ce mă pregăteam să plec de lângă masa lui şi mi-a şoptit ceva discret la ureche.
Impulsivă din fire şi mai ales curioasă, am dat afirmativ din cap.
Cred că a fost mulţumit de reacţia mea pentru că mi-a lăsat mai mult bacşiş ca de obicei, înainte să se retragă spre casă, în blocul de pe strada Polonă, la interfonul căruia m-am găsit sunând a doua zi dimineaţă.

- Da?
- Bună dimineaţa, Ilinca sunt.
- Intră
.

În timp ce urcam scările, frământând în palme bileţelul cu adresa (pe care mi-l strecurase împreună cu nota ultima oară când ne văzusem), mă întrebam cum de am acceptat atât de repede să mă întâlnesc cu acest bărbat, despre care nu ştiam aproape nimic în afară de preferinţele în materie de ceai şi literatură.
Dar, înainte să apuc să mă răzgândesc şi să o iau la fugă, aud deschizându-se o uşă la etajul 2.
Domnul Popescu mă aştepta pe hol, îmbrăcat lejer, într-o pereche de pantaloni din reiat şi un pulover din lână, ambele în nuanţe de verde închis.

- Intră, te rog.

Păşesc sfioasă în holul aproape lipsit de lumină, al apartamentului vechi, cu miros de crini.

- Nu, ne e nevoie să te descalţi.

O ia înaintea mea spre camera de zi, mobilată cu mult gust, cu obiecte din lemn de trandafir şi cireş, cu margini frumos sculptate. Pereţii sunt albi, contrastând cu roşul profund al draperiilor şi canapelei. Pe raftul de bibliotecă, în faţa a câteva sute de volume de literatură se află o vază imensă plină cu crini regali. Mirosul e atât de puternic încât abia pot să respir.
Înainte să apuc să inspectez în detaliu camera, domnul Popescu mă invită să iau loc şi îmi oferă cafea.

- Mă gândesc că te-ai săturat de ceai.
- Cam
, îi răspund zâmbind şi frecându-mi mâinile una de cealaltă.
- E rece aici, îmi pare rău. E un bloc vechi şi sunt probleme cu izolarea.

Îmi toarnă cafeaua într-o ceaşcă din porţelan, împodobită cu desene chinezeşti.

- Mulţumesc.
- Zahăr?
- Da, un cub, mulţumesc
.

Îşi toarnă şi lui o ceaşcă, fără să folosească îndulcitor şi se aşează lângă mine. Încep să amestec licoarea. E prima oară când am în mână o linguriţă de argint.
Domnul Popescu nu spune nimic şi îmi priveşte mâinile. Sorb din cafea.

- E foarte bună.
- Mă bucur că-ţi place. Mă temeam să nu crezi că e prea concentrată
.

Tăcere. Aud maşinile trecând pe stradă şi paşi în apartamentul de sus.

- Te-am auzit vorbind la telefon zilele trecute... spuneai cuiva că ai nevoie de un Lear. Pregăteşti un spectacol?
- Da... de fapt nu e propriu zis un spectacol, ci o încercare de ecranizare, amestecată cu ficţiune... e... în fine, ideea e că actorul principal s-a îmbolnăvit, din păcate şi...


Mă tem să nu-l plictisesc cu detalii.

- Te ascult.
- Păi... vreau să pară un spectacol filmat, dar toată acţiunea se petrece în culise... în pauză.
- Sună interesant.
- Sper. E lucrarea mea de licenţă
.

El soarbe din cafea.

- Sunteţi regizor?
- Nu, dar sunt familiarizat cu Shakespeare. L-am jucat toată viaţa.
- A, sunteţi actor.
- Să zicem
.

Nu mai spun nimic în speranţa că o să dezvolte. Pare că nu ştie de unde să înceapă.

- Eu... am... am fost sufleur.
- Oh...
- Visul meu era să fiu actor, dar la acea vreme, din motive politice, pentru că era o crimă să provii dintr-o familie de intelectuali, n-am apucat să termin facultatea de teatru, aşa că m-am angajat sufleur la teatru
.

E aproape în transă, nu îndrăznesc să-l întrerup.

- La început mă durea să-mi văd foştii colegi evoluând pe scenă, în timp ce eu eram sub ea, ştiindu-le pe replicile pe dinafară. Fusesem admis primul din generaţia mea şi cât am apucat să fiu student, profesorii îmi spuneau că m-am născut să joc Shakespeare.

Tace şi mai pune cafea în ceşti. La a mea adaugă un cub de zahăr, mestecă şi îmi aşează ceaşca înapoi în faţă.

- Mulţumesc.
- Apoi... apoi cred că a fost prea târziu. Când s-a terminat totul eram prea bătrân să o iau de la capăt, prea laş şi prea înspăimântat să cer un rol.
Aveam copiii şi soţia mea nu... nu era o femeie prea apropiată de artă, ca să spun aşa. Aproape că m-am bucurat când s-a dus
.

Îmi dreg vocea.

- Oh, draga mea, iartă-mă, te fac să te simţi inconfortabil din pricina acestor "dezvăluiri".
- Nu, în niciun caz. Doar că...


Mă pregăteam să-i spun că-mi pare rău că a dus o viaţă atât de tristă, dar am realizat la timp că era ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l audă.

- Probabil te întrebi de ce te-am chemat aici, însă cred că deja îţi poţi răspunde singură la întrebare.
- Da, deşi aş avea totuşi o mică... mică nelămurire...


Pare emoţionat...

... emoţionat şi euforic. Aşa l-am lăsat pe domnul Popescu şi am ieşit în stradă, inspirând puternic aerul. Mirosul de crin mă ameţise teribil.
În aceeaşi după-amiază, noul meu prieten a venit la ceainărie însoţit de Shakespeare şi pentru prima oară a fost dispus să încerce alt sortiment de infuzie.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Coasta ta, Rozana Mihalache (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintiri dintr-o viaţă inventată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Şarmaniada, Rozana Mihalache (4.7/5 - 11 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Melci, Rozana Mihalache (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Identitate necunoscută. Şanse minime de supravieţuire, Rozana Mihalache (4.7/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer