Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cealaltă


Rozana Mihalache

14.02.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Plouă. Atât de tare încât nu mai văd nimic în faţă. Opresc maşina în faţa unui pub şi îmi pun capul pe volan. Încerc să mă relaxez. Picioarele şi abdomenul încă îmi sunt încordate.
Mă uit în oglinda retrovizoare. Am părul răvăşit şi rimelul puţin întins. Încep să-mi reîmprospătez machiajul cu un şerveţel umed şi o pudrieră.
Cineva ciocăne în geam. Îl deschid puţin. E tipul care se "ocupă" de parcare. Mă întreabă cât stau. "Până se opreşte ploaia". "5 lei". Scot o bancnotă şi i-o strecor în palma murdară. E ud leoarcă. Închid repede geamul ca să nu intre ploaia şi în maşină.

Caut în geantă sperând că o să găsesc o carte. Întotdeauna am o carte cu mine. Mă ajută atunci când iau prânzul singură, sau cât aştept să înceapă vreun film la cinema.
Acum nu găsesc. Probabil că am uitat-o pe noptieră.
Am o revistă de modă pe scaunul de lângă, dar parcă n-am chef s-o răsfoiesc.
Dau drumul la casetofon. Lhasa de Sela, La maree haute.
Mă las purtată de cuvintele Lhasei şi îmi dau lacrimile fără să vreau. În ultima vreme plâng din orice.

Îl văd din nou pe băiatul care mi-a bătut în geam. Se ţine după un bărbat în costum care aleargă spre bar. La intrare se întoarce şi îi dă două bancnote de un 1 leu băiatului insistent.
Bărbatul în costum îmi pare cunoscut. Să fie... nu, la ora asta lucrează. Deşi mă aflam în faţa locului pe care îl preferă. Îi place să vină aici şi să bea o bere după lucru. Se relaxează cu laptopul în faţă. Ştie până şi numele chelnerilor.
Mă fac mică în maşină, sperând să nu mă vadă.
Imediat după ce intră în pub se scutură puţin de apa de pe umerii hainei şi caută în jur cu privirea.
Ştiu spre cine se îndreaptă. E o femeie care stă la masa din dreptul geamului.
Ea îl observă şi îi face cu mâna. El zâmbeşte şi vine lângă ea. Se aşează pe scaunul din faţa ei. Probabil o întreabă ce mai face.
Ea se apleacă peste masă şi îl obligă să o sărute. E toată un zâmbet.
O întreabă ceva. Ea îi răspunde negativ. Se uită împreună pe meniu.
După câteva secunde el pare că s-a hotărât. O întreabă ce vrea probabil, pentru că ea mişcă din umeri nepăsătoare.
Îi răspunde: "ce vrei şi tu, iubitule".
El se crispează puţin pentru că nu-i place să i se spună "iubitule", la fel cum nu-i plac dovezile de afecţiune în public.
Ea încearcă să-l antreneze într-o discuţie. Îi mângâie încheietura mâinii, îi admiră butonii, face o glumă, râde mult.
Are părul prins într-un coc şi multe perle la gât. Se ridică să meargă la toaletă. E îmbrăcată într-o rochie neagră foarte strânsă pe corp şi are pantofi cu toc în picioare.
Se duce să-şi verifice machiajul şi să se mai dea cu puţin ruj. Ştie că lui nu-i place s-o vadă "tot timpul cu rujul în mână", aşa că nu-l mai foloseşte de faţă cu el.
Se întoarce la masă. Între timp au venit şi comenzile. Două beri şi o pizza pe care o vor împărţi. Ei îi place vinul roşu. Lui nu.
Îi privesc şi deodată mi se face milă de ea.
Pare atât de prinsă în poveste, încât a uitat cine e.
El începe să-i spună ceva. Pare entuziasmat şi când e aşa îi strălucesc ochii ca unui copil.
Un copil care niciodată nu ştie ce vrea, niciodată nu-şi găseşte locul. Îi e atât de frică să trăiască... Ştiu asta la fel de bine cum ştiu că îi place să doarmă cu o mână sub pernă şi cu picioarele uşor strânse, la fel cum ştiu că vorbeşte în somn când visează.
Îmi îndrept din nou atenţia către femeie. Către Cealaltă.
Îl ascultă. Îl iubeşte. Deseori se anulează pe ea. Se minte ca să nu-l mintă.
Şi îmi dau seama. Suntem identice.

Am sosit în parcare, mi-am refăcut machiajul, mi-am aranjat părul, mi-am descurcat perlele şi am alergat pe tocuri până în pub.

Sfârşit.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer