14.03.2010
Am întâlnit-o într-o zi de toamnă.

E născută pe 9 noiembrie, cu o zi înaintea mea şi împărtăşim aceeaşi pasiune pentru teatru şi film.

Cartea noastră preferată este Maestrul şi Margareta şi actorul nostru preferat este Ştefan Iordache.

O cheamă Mihaela Tonitza Iordache şi ieri dimineaţă s-a stins din viaţă... iar eu încă nu ştiu cum să vorbesc despre ea la trecut.

Azi, Fata nesăbuită nu mai are poveşti, ci doar amintiri.

1 comentariu

  • Farewell, MyLady and MyLord!
    Miruna Runcan, 14.03.2010, 10:36

    Straniu, n-am vorbit cu totul decit de vreo patru sau cinci ori, iar atunci banalitati. A fost unul dintre membrii comisiei mele de doctorat, la sustinerea tezei. Cu toate astea, in jurul ei, inca de pe cind eram un foarte tinar critic de teatru, se tesuse o subtire aura de legenda. Care acoperea atit conditia de profesor, cit si pe cea de practician (scenarist/dramaturg pentru mari spectacole, director la Tandarica etc.) La UNATC (stiu de la prieteni), aproape trei decenii teatrologii au invatat mai intii dupa "carticica galbena", apoi dupa "cartea rosie" ("Arta teatrului", crestomatie de George Banu si Michaela Toniza Iordache). Cred ca e si azi la fel de frecvent utilizata, in toate scolile de teatru din Romania.
    Si mai straniu, in ultimii douazeci de ani nu mi i-am putut inchipui decit impreuna, in casuta lor de linga Bucuresti. Si, iata-i regasiti, fiindca inchipuirile ataca realul. Si se topesc in el.
    Farewell, MyLady and MyLord!



Publicitate

Sus