Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Câteva pagini de jurnal


Rozana Mihalache

11.04.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Paris, mon vieil amour...


Ajung cu Thalys-ul din Bruxelles la Paris. E aproape miezul nopţii. Pe drum n-am reuşit să văd nimic în afară de nişte luminiţe care pâlpâiau slab în întuneric. Sunt obosită şi irascibilă şi mă gândesc cu groază că rezervarea mea la "hotelul drăguţ de lângă Turnul Eiffel" e valabilă abia de mâine.

Gara de Nord e plină ochi şi nişte ţigani cerşetori şi-au făcut culcuş la fiecare ieşire. Afară plouă uşor şi-mi amintesc de o replică rostită de Audrey Hepburn în Sabrina: "Prima oară când mergi la Paris trebuie să plouă şi să n-ai umbrelă cu tine". Aşadar sunt o norocoasă.

Ies din gară şi mă uit în jur. Prima imagine: un negru face pipi într-un colţ. "Foarte drăguţ", îmi zic şi dau să traversez. Un oraş străin, oricât de fermecător ar fi el ziua, pare teribil de înfricoşător noaptea, mai ales într-o astfel de zonă.

Ajunsă pe cealaltă parte a străzii, mai merg câţiva zeci de metri şi intru în primul hotel pe care-l văd: Hotel du Nord. O văgăună pentru care scot din portofel 80 de euro. O cameră single de 10 metri pătraţi, în care două ore mai târziu mănânc ciocolată şi butonez telecomanda.

Zorii zilei mă prind cu o carte în braţe. Mă dezmeticesc. E încă devreme, nu e nici ora 9. Dau draperiile la o parte şi mă întâmpină o dimineaţă uşor mohorâtă, dar cu potenţial, adică soarele încearcă totuşi să-şi facă loc printre nori.

La lumina zilei, chiar şi această parte a Parisului mi se pare divină.

În faţa ferestrei e o braserie drăguţă unde hotărăsc că o să iau micul-dejun.

Mă îmbrac, îmi strâng bagajele şi cobor la recepţie. Am cu mine un troler destul de mare, pe care îl port ca pe o prelungire a mâinii drepte.

Afară e destul de răcoare, dar soarele începe să capete forţă. Trec strada şi mă instalez la micuţa braserie.

Comand o plăcintă cu mere şi o cafea. Ambele sunt delicioase. De fapt, totul, absolut totul mi se pare minunat, de la faptul că trebuie să scrumez pe jos până la felul în care mi se spune tot timpul "petite / belle mademoiselle".

Pe scurt, sunt extrem de fericită.

Din nu ştiu ce motiv bizar, mă gândesc eu că n-are niciun sens să iau un taxi de la gară până la hotel, care e aproximativ aproape de sediul Radio France şi o iau pe jos, târând trolerul după mine, ca să văd Parisul.

Direcţia? Nu conta...

Merg câteva sute de metri, uitându-mă în jur cu gura căscată şi minunându-mă de orice lucru pe care-mi cad ochii.

La un moment dat o rafală de vânt îmi ridică fusta şi izbucnesc în râs în mijlocul străzii, înconjurată de oameni care încep să mă salute...

În dreptul Operei, un bărbat într-o maşină decapotabilă începe să strige după mine.

Îl ignor. Claxonează insistent, făcându-i pe ceilalţi şoferi să-şi iasă din minţi şi să înceapă să claxoneze şi ei. Mă opresc.

Mă întreabă încotro mă îndrept şi îi spun că nu-i treaba lui, să-şi vadă de drum.

Începe să meargă cu maşina foarte încet, pe lângă trotuar.

Eu îl ignor în continuare, deşi recunosc că mi se pare destul de atrăgător.
- Aş fi putut să jur că eşti franţuzoaică.

Maşinile îl ocolesc.
- Italiancă nu eşti, pentru că eu sunt italian şi mi-aş fi dat seama.

Zâmbesc.
- Eşti din Spania.
- Nu.
- Rusia?
- Nu.
- Germania în niciun caz.
- În niciun caz.
- Poloneză?

Începe să vorbească în poloneză.
- Nu.
- Mă dau bătut.
- Dacă-ţi spun, încetezi să mă urmăreşti? Se uită toată lumea la noi.
- Da, bine, promit.
- Româncă.
- Am un prieten la Cluj.
- I-auzi, ce drăguţ. Acum...
- Facem un pariu. Tu mă întrebi ceva în română şi, dacă nu ştiu să-ţi răspund, te las în pace. Dar, dacă ştiu, mă laşi să te conduc la hotel.

Oamenii se opreau din mers şi se uitau la noi.
- Bine.

"E imposibil să ştie vreo boabă în româneşte şi totuşi... ce să-l întreb?"
- Care este capitala României?

Sunt convinsă că, dacă va înţelege întrebarea o să-mi răspundă Budapesta, toţi străinii o fac. Şi aşa o să mă enervez şi mai tare, şi o să am mai multă voinţă.
- Bucureşti.
- Fuck!
- Ce-ai spus?
- Nimic.
- Urci?
- Da.

Toate gândurile mele seamănă teribil cu ceea ce se difuzează la Ştirile de la ora 5, deşi tipul numai faţă de infractor n-are.

Coboară din maşină, îmi ia trolerul şi-l urcă în portbagaj. Apoi vine spre mine şi se prezintă.
- Pascuale.
- Rozana.

Îmi repetă numele perfect, fără nicio greşeală, îmi sărută mâna şi-mi deschide portiera.

Îi dau adresa hotelului. Începem să vorbim nimicuri.
- Vrei să-ţi fac un mic tur al oraşului?

Mă uit la ceas.
- Nu pot, îmi pare rău, am o întâlnire în fix două ore şi trebuie să mă schimb.

Deodată în faţa mea apare, el, simbolul Parisului, filmat din toate unghiurile în filmele romantice ale anilor '50 şi '60. Nu mă pot abţine şi ţip de bucurie.

El râde.
- Eşti ca un copil. Mă bucur că-ţi place. De fapt toţi străinii sunt înnebuniţi după el, numai francezii îl urăsc.

Ajungem la hotel şi mă conduce până la recepţie. Îi mulţumesc pentru amabilitate şi ne despărţim.


De la fereastra camerei mele se vede o parte din turn.

Fac duş şi mă schimb pentru întâlnirea de prânz pe care o aveam cu un prieten.

Port o fustă în cloş, neagră cu buline albe, şi o cămaşă din mătase. Mă simt foarte "franţuzoaică".

În hol, la recepţie, mă aşteaptă un buchet de trandafiri roşii, împreună cu un bileţel.
"Dat fiind că eşti prima oară în oraş, mă ofer să fiu ghidul tău în următoarele trei zile. Atât. Voi fi mâine dimineaţă la 10 în faţa hotelului. Pascuale."
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimii oameni, Rozana Mihalache (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Numai pe tine nu te vor atinge niciodată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Coasta ta, Rozana Mihalache (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintiri dintr-o viaţă inventată, Rozana Mihalache (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Şarmaniada, Rozana Mihalache (4.7/5 - 11 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer