13.06.2010
Dragul meu,

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 17 ani şi deja eram pregătită pentru viaţă.
Fără să ştii, fără să vrei, mi-ai fost alături în bucurii şi tristeţi, în capricii şi nebunii, în nopţile albe şi în cele îmbogăţite de vise.

Am ştiut din prima clipă în care ţi-am auzit glasul, de la prima pagină de carte pe care ţi-am citit-o, că tu eşti poetul sufletului meu.
Te-am păstrat în mine ca pe un înger şi am început o viaţă secretă în care existăm doar noi doi.

Ne-am întâlnit o singură dată şi atunci am simţit că nu era nici prima şi nu va fi nici ultima oară. Te cunoscusem înainte şi aveam să te mai cunosc de mii de ori, în viitor, într-o altă existenţă.

Din când în când ne mai trimitem câte-un e-mail. Eu să ştiu dacă eşti bine, tu să mă linişteşti şi să mă întrebi de mine.

M-am îndrăgostit pe versurile tale şi am dansat pe muzica ta.
Am aşteptat-o pe Jane şi ţi-am primit valsul, am privit luna cum îmi transpiră pe aşternuturi şi după ce te-am adăpostit în inimă, am învăţat să-mi doresc să fiu muză...
Acum e timpul să-ţi mulţumesc şi nu ştiu cum s-o fac altfel decât în scris.
Viaţa mea secretă îţi aparţine, dragul meu prieten.

Sincerely,
Rozana

0 comentarii

Publicitate

Sus