04.07.2010
A cincea țigară și o sută de scotch diluat cu apă.
Barul e aproape gol.
Câțiva tipi, corporatiști, discută într-un colț, probabil despre deal-uri încheiate după-amiază. O femeie stă singură pe unul dintre scaunele care înconjoară pianul și soarbe șampanie roz dintr-un pahar de martini.
Cei doi artiști, angajați cu săptămâna, își vor începe în scurt timp programul cu Piano Man.
Barmanul îmi schimbă scrumiera și îi mulțumesc cu o mișcare scurtă din cap.
E tăcut și mereu încruntat, lăsând impresia că te înșeli dacă ai impresia că face parte din acea categorie supranumită și "psihologi de ocazie" sau "barmanul, confidentul meu".
Îi fac semn să-mi mai pregătească o băutură la fel.
Femeia pare nerăbdătoare să înceapă programul muzical.
E destul de atrăgătoare, se vrea genul femme fatale, îmbrăcată într-o rochie foarte glamorous stil anii '50, destul de nepotrivită locului și vremurilor în care ne aflăm, dar fiecare are dreptul la fantezia lui.
Îmi desfac nodul de la cravată și mă uit la ceas. Întârzie.
Femeia își încrucișează picioarele și pune o țigară între buze. Așteaptă câteva secunde să vadă dacă cineva îi oferă un foc. Cedează cu o ușoară îmbufnare și își scoate bricheta aurie din poșeta minusculă, plină de paiete.
În cele din urmă, muzicanții își ocupă locurile. Desigur, încep să cânte Piano Man, nu-și dezamăgesc auditoriul.
Femeia se întoarce către ei și își sprijină tâmpla în mână. Soarbe din șampanie și trage din când în când din țigară cu un aer afectat.
Îmi primesc băutura. Sunt tentat să o dau pe gât și să plec acasă, dar e încă devreme și poate totuși o să ajungă.
Mă întreb ce gust o avea șampania roz.
Corporatiștii cer nota. Fiecare își scoate portofelul și lasă pe masă câte o parte din suma pre-calculată.
Barmanul se conformează, dar așteaptă să vină ei să ia chitanța, nu iese din "adăpost".
Unul dintre cei patru tipi se uită ușor interesat către femeie în drum spre ieșire. Ea face o mișcare astfel încât crăpătura rochiei să-i dezvelească piciorul.
Nu-mi dau seama dacă are părul șaten sau roșcat.
Aprind o țigară și ea se pregătește să facă același lucru. I-o iau înainte, oferindu-i un foc. Mă privește direct în ochi.
Verzi.
Mă întorc pe scaunul meu.
Ea se întoarce către muzicanți.
Wonderful tonight.
Pianistul lasă de înțeles că îi dedică piesa.
Nu mai vine sigur. Se apropie ora închiderii.
Comand două șampanii roz și mă mut pe un scaun lângă femeie.
În definitiv, suntem doi străini într-un bar.
E un început bun de scenariu.

1 comentariu

  • si...?
    [membru], 06.07.2010, 15:17

    . (punct). adica sfarsit.

Publicitate

Sus