Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Scrisoare către tata - Campionatul care n-aş vrea să se termine niciodată


Rozana Mihalache

11.07.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Aveam doar câţiva ani când m-am aşezat lângă tine pe canapea şi ne-am uitat împreună la 20 de oameni care aleargă după o minge şi doi care fac tot posibilul să nu o lase să le intre în poartă.
Stăteam cu capul sprijinită de umărul tău, nici nu puteam să ating podeaua cu picioarele şi, din când în când, îţi distrăgeam atenţia cu întrebări.

Tu m-ai învăţat ce înseamnă "penalty", "deposedare", "careu advers" sau "dribling". De fiecare dată când echipa ta preferată marca, băteai de trei ori din palme şi când se întâmpla vreun "ghinion", îţi loveai palmele o singură dată, cu dezamăgire. Am descoperit recent că am exact aceleaşi reacţii.
Comentam împreună meciurile, sărbătoream victoriile, sau ne amuzam de poznele jucătorilor. Ţin minte şi azi cât am râs la Campionatul Mondial din '98, când tricolorii au învins Anglia în grupe şi şi-au vopsit părul galben. Arătau minunat de ridicol...
Acum vorbim rar, din ce în ce mai rar şi, din păcate, nici atunci nu ne legau prea multe.

Îmi amintesc însă de momentul în care m-ai pus pe cal pentru prima oară, fără şa, aveam vreo patru ani cred, de felul în care îmi pupai fiecare dinte care urma să-mi cadă şi de meciurile de fotbal la care ne uitam împreună. Şi azi, după banalul şi necesarul salut pe care ni-l acordăm şi după cordialul "ce faci?", urmat de nelipsitul "bine", singurul lucru de care mai discutăm cu plăcere e fotbalul.

Da, ştiu că tu ai ţinut cu Spania de la început şi mai mult de dragul meu te-ai prefăcut că vrei ca Argentina să câştige, ba chiar, la un moment dat, spuneai că ai vrea să vezi o finală între Argentina şi Germania, însă n-a fost să fie... să nu mai vorbim de lacrimile pe care le-am vărsat când Argentina a fost eliminată mai devreme decât ne aşteptam... nemernicii de nemţi, dar na că şi-au luat-o şi ei!

În timpul CM te-am cerut la telefon şi am vorbit despre Maradona, despre regretul meu, mi-ai mărturisit într-un final preferinţa ta pentru Spania şi ne-am distrat ca altădată, întrecându-ne în pronosticuri - sunt sigură sub privirile pline de reproş ale mamei, care preferă tenisul şi patinajul artistic.

Aş vrea ca Mondialele să se dispute mai des şi Europenele să se apropie cu paşi mai repezi, ca să putem vorbi mai mult.
Pentru alte subiecte e poate prea târziu, ar fi prea multe de explicat, prea multe de iertat, prea multe reproşuri de făcut şi nici măcar nu ştiu dacă vreunul dintre noi merită o a doua şansă...

Vom reveni curând la formula magică de "bună, ce faci?" şi fiecare vom răspunde cu o nonşalanţă prefăcută: "Bine, tu?. - Şi eu tot bine.", iar câteodată, la finalul vreunei revederi, ne vom lua în braţe stingheri şi ne vom spune sincer, dar fără să fi putut să ne-o arătăm, "te iubesc".
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer