Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cine eşti? (O sumă de clişee despre necunoaştere)


Rozana Mihalache

18.07.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Bucurii şi tristeţi îţi vor marca fruntea, colţurile gurii şi colţurile ochilor.
Nu de cifra formată de anii trecuţi te vei teme, ci de recunoaşterea lor pe tine şi asumarea lor în tine.

Întotdeauna te-ai uitat în oglindă doar pentru a-ţi încărca genele cu mascara, evitând să te priveşti fix timp de măcar 5 minute, pentru ca apoi să închizi ochii şi să reconstruieşti imaginea văzută. Te-ai ferit de acest test psihologic, recurgând la motivaţia simplă că ţi-e teamă de oglinzi, deşi vanitatea te îndemna să recurgi la răspunsul lor artificial cât de des era nevoie.

Ai crezut că dragostea te va salva şi ţi-ai creat eroi din bronz pe care i-ai ridicat pe piedestale atât de înalte, încât, bieţii, nu aveau nicio şansă, iar tu sfârşeai prin a obosi pe drum. Aşadar, de iubit n-ai iubit cu adevărat decât o dată, sau poate de două ori şi atunci te-ai asigurat că erau amoruri imposibile şi că ei se vor răzbuna pe tine pentru toate femeile pe care le-au avut înaintea ta.

Îţi doreai un băiat, nu un copil, voiai să fii "the one", dar nu Julieta. Julieta e o glumă de personaj, scris de Shakespeare când probabil se afla sub influenţa unor narcotice puternice. Deci nu voiai să fii Julieta nimănui şi nici nu-ţi doreai un Romeo (îl voiai în schimb pe EL, un EL autentic, de o imperfecţiune minunată), însă prea puţini au realizat că dincolo de rolurile pe care le îmbrăcai pentru a le fi pe plac, erai un om făcut din carne şi oase. Carnea doare, la fel şi sufletul.

Erai obsedată de curăţenie tocmai pentru că în viaţa ta trona dezordinea şi detestai să te simţi ca un Sisif şi un Prometeu în acelaşi timp. Absurd, nu?

Satisfacţia supremă ţi-o ofereai singură, preferând, în schimb, să fii gheişa perfectă pentru cei ce nu ştiau ce înseamnă o gheişă şi probabil că nu aveau să afle niciodată.

Eul nu a îndrăznit să părăsească peştera din tine, deşi siluetele de afară îl ademeneau teribil.

Nu ţi-ai luat o pisică pentru că nu considerai că e "timpul potrivit", timpul nefiindu-ţi fidel niciodată: uneori alerga prea repede, alteori stătea pe loc incredibil de mult...

Într-o zi te vei uita în oglindă şi te vei întreba, cu naivitate, cine eşti.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer