10.10.2010
Roma - cea mai frumoasă amintire

Ne-am oprit într-o zi să luăm prânzul la un restaurant de lângă Colosseum. Era soare afară şi un sentiment de bine plutea deasupra noastră.
Walter, un chelner cu mustaţă şi papion, total afon, cânta fără oprire, în timp ce ne aducea tortul în două culori. A făcut o fotografie cu noi şi ne-a salutat entuziast înainte să iasă din tură.
Un ultim pahar cu vin şi eu privesc spre signor Davide, un chelner bătrân, cu ochelari, care şchiopăta. Îmi atrăsese atenţia de la început. Îşi trăgea piciorul după el, având puterea să zâmbească în acelaşi timp şi să înveselească un copil de câţiva anişori.
Toastând cu ultimul strop de vin, am spus "La vita e bella", iar signor Davide s-a oprit lângă noi şi ne-a aprobat.
Am descoperit atunci pe loc că povestea lui, care mă făcuse curioasă încă de la început, e una dintre cele mai frumoase şi mai vesele din câte am auzit.
Davide avea 33 de ani când şi-a cunoscut soţia, cu 18 ani mai tânără decât el. Înainte să se căsătorească i-a spus că lui îi place să citească, să cânte şi să picteze, că are pasiunile lui pe care ea trebuie să le accepte din start. Şi aşa s-a întâmplat.
Sunt căsătoriţi de 30 de ani şi nu s-au certat niciodată pentru că de fiecare dată când unul dintre ei se enervează, face ocolul clădirii în care locuiesc, pentru a se calma.
Signor Davide este o parte din Roma pe care n-o voi uita niciodată.

0 comentarii

Publicitate

Sus