concurs online de creativitate (şi o brumă de cultură)
Am strîns recolta primei săptămîni. Seamănă cu clasamentul de la Mari Români: una caldă, una rece. Mă bucur să văd că există încă idei personale (nu doar învăţate) despre Eminescu. Dacă mi-au plăcut sau nu... vedeţi şi voi mai jos:
O participantă se întreabă dacă demitizarea lui Eminescu nu vine prea devreme, prea pe nepusă masă. Conform ei, Eminescu nici n-ar fi îndeajuns mitizat, întrucît nu este îndeajuns "citit şi înţeles". "Abia după ce Eminescu va fi arhicunoscut în esenţa lui de către popor, ar putea deveni obiect de umor." Mda. Pînă atunci, vor fi reuşit "comentariile" şi sistemul să ne fixeze în minte nişte "repere" (că să nu le zic stereotipuri). E mai uşor să înveţi ceva pe cineva sau să îl laşi să descopere singur decît să-l dezbari de ceva deja învăţat. Am trăi într-o lume tare morocănoasă dacă am aştepta că "poporul" să cunoască pe deplin un subiect, înainte să-l putem discuta ironic. Plus că am aştepta prea mult. Miturile se nasc din semi-adevăruri. Iar vieţile poeţilor (ca şi opera lor) sînt prin excelenţă subiecte de legendă.
Prima ediţie a concursului Scornelius e prilej de trecere în revistă a miturilor, legendelor şi prejudecăţilor româneşti despre poet. De pildă, cauza morţii lui Eminescu. Am primit de şapte ori, de la respondenţi diferiţi, propunerea de a numi Eminescu o marcă de prezervative, în ideea prevenirii unor boli letale, precum sifilisul pe vremea lui Eminescu sau SIDA azi. Din păcate, nu asta era ideea. Ideea era că bomboanele Mozart, de care e plină Austria, n-au legătură cu apetenţa sau inapetenţa lui Amadeus pentru astfel de produse (despre care nu am cunoştinţă). Bomboanele cu pricina se găsesc şi în România şi nu cred că-i afectează cuiva imaginea despre compozitor. Dimpotrivă. Dar Austria nu l-a zeificat pe Mozart, ei îşi permit... ministrul culturii din Austria nu înfierează comerţul cu bomboane Mozart şi nu se ruşinează de un astfel de brand. Şi oricine trece prin Austria cumpără bomboane din alea, fac parte din specificul naţional. Asta pentru cine are urechi de auzit.
Am mai avut patru propuneri pentru ceai de tei (nu vi se pare o idee complet contrară celei anterioare?), cu comentariul "savurează un ceai cu parfum de poezie". A mai fost şi cafeaua (ar merge în combinaţie cu trabucurile, cum spunea Komartin!). Ba chiar "pentru cafea instant, denumirea e şi mai simplu de găsit: EmiNESScu." Doar să nu intrăm în conflict cu alte mărci, mai consacrate pe piaţă. Din aceeaşi familie, amintim rachiul (hm! mai bine nu) şi vinul Eminescu. Soi moldovenesc, zice unul dintre voi, alb şi licoros, zice altcineva. Ca "Lacrima lui Ovidiu". Chiar aşa, urmaşii lui Ovidiu au înregistrat marca asta la OSIM? Sau e marca altcuiva şi se încalcă flagrant drepturile de autor? Tot din gama "şpriţ and co." vedeţi mai jos cum stau lucrurile cu apa minerală.
O altă idee a fost frigiderul Eminescu -"nemuritor şi rece; frigiderul Eminescu fără freon, protejează stratul de ozon şi [...] plopii, teii, rîul, ramul şi nelipsitele somnoroase păsărele!" La categoria asta pot intra şi cîrnaţii, ca să punem ceva în frigider.
Iată argumentaţia de la somniferul Eminescu: "Vrei să dormi, dar gîndurile nu-ţi dau pace? Vrei să simţi armonia naturii şi să aluneci în lumea viselor? Ai nevoie de Somnoroase păsărele, duşmanul insomniei!". Ai nevoie de un duşman? Dur! Totu-i vis şi armonie / Noapte bună! Antidepresivul "tratează-ţi nevrozele cu poezie" Eminescu e tot din gama de farmaceutice. E ceva mai greu de ales care va fi produsul rebrănduit. Că durează să faci unul nou şi implică un efort financiar şi logistic pe care dulcea Românie nu şi-l permite.
Mierea din teiul lui Eminescu a fost o altă propunere care intră în concurs. Deşi ar fi greu să identificăm dacă e din teiul acela sau din altul, dacă nu cumva e chiar de salcîm. Produsele de birotica Eminescu (un kit special "pentru scriitori") sunt o idee pertinentă şi la obiect. Din categoria "numai scrieţi" vine şi spray-ul de grafitti.
La fel, serviciul de e-mail Eminescu: Scrisoarea I (premium), Scrisoarea II şi (entry level) Scrisoarea III. Am verificat: www.eminescu.ro e under construction, iar pe www.eminescu.com tronează un nene Michael Eminescu din Massachusetts. Şi un link la www.luceafarul.com. Au fost alţii mai iuţi de mînă. Ne-au rămas .org şi .info. E încă loc.
Cineva propune "să fie montată pe capotele microbuzelor cîte o statuetă metalică (mascotă) precum cea de la Jaguar, cu chipul poetului cu părul în vînt". Mi-e teamă că se va fura, ca emblemele de Mercedes pe la începutul anilor '90, le purtau rapper-ii la gît, dacă ţineţi minte.
Am înregistrat deja şi un sub-brand Eminescu: "sub-brand Gerovital pentru sexul tare şi pururi tînăr." Plus un cărucior (n-am văzut legătura) "cu orientare conservatoare (poate fi folosit doar pentru destinaţii relativ cunoscute), cu mai multe variante de tapiţerie (cu flori albastre / lebede somnoroase / daci rugîndu-se, Mirci bătrîni cu năframe-n vîrf de băţ. [...]".
Am mai primit ciorapii Eminescu. Ciorapii Nepereche, cu sloganul: Socks that never suck! Dar o fi bine să fie nepereche?
Mai avem benzina Eminescu şi un aspirator de incultură, plus o maşină de spălat corupţia (maşina de spălat bani e mai potrivită).
O idee de rebrănduire a unui produs existent e culegerea de texte grilă pentru admiterea la facultate. Pe copertă, o mostră de conţinut: "Dintre sute de catarge care lasă malurile / Cîte oare le vor sparge: a. Vînturile b. Valurile". Mă tem că aşa ceva există. Cu tot cu răspunsul "c. Ambele variante de mai sus". Dacă nu, sper să nu apară. Sau să fie ilustrată aşa:
În final, dar nu în cele din urmă, două chestii care deja există. Ştrandul Eminescu, la Timişoara, pe bulevardul Vasile Pârvan (aşteptăm fotografii de la timişoreni) şi nopţile de literatură şi fotbal ale FC Politehnica Iaşi, cu ilustraţii şi text, courtesy of Academia Caţavencu.
Nu te face cartea om / Ca mersul la stadion
Cu o oarecare întîrziere, pentru care ne cerem scuze şi ne dăm singuri un cap în piept, semnalăm meciurile susţinute de FC Politehnica Iaşi la Muzeul Literaturii Române, tot din Iaşi, în cadrul campionatelor de Fotbal şi Literatură. Din păcate, corespondentul nostru de la faţa locului nu a reuşit să reţină prea multe amănunte, asta pentru că a trebuit să alerge şi la un concurs de tir cu arcul la Teiul lui Eminescu, plus unul de graffiti pe zidurile Bojdeucii lui Creangă. Avem informaţii, însă, că urmează ca fazele controversate, ca şi frazele discutabile, să fie analizate la o emisiune specială de televiziune, despre care am înţeles că se va numi, după modelul Procesului Etapei, "Emineeeescu să ne judeeceeee!...".
Cenaclul Juninho
Mai aşteptăm propuneri de la voi. Chiar am vrea să găsim un produs pe care să punem numele lui Eminescu şi cu care să umplem tarabele, ca în piaţa din centrul Salzburgului, unde sunt bomboane, tricouri şi sacoşe cu chipul lui Mozart. Austriecilor nu le teamă să facă asta. N-ar trebui să ne fie tocmai nouă.
Notă: Tema concursului şi regulamentul le găsiţi aici.