14.03.2004
Filele de jurnal despre Sex in the city se reîntorc săptămîna viitoare cu variante autohtone ale Mirandei. Astăzi, într-o ediţie specială a Jurnalului de cinefil, vorbim despre filmul Cold Mountain dintr-o perspectivă autohotonă.

*****

Cold Mountain e cel mai bun exemplu al globalizării industriei cinematografice. Vorbeşte despre războiul de secesiune american, are în rolurile principale o australiancă, un britanic şi o texană, e regizat de un italian şi e filmat la Rîşnov, în România.

*****

- Cînd eram tînăr am filmat la Dacii. În armată m-au dus la Nemuritorii. L-am văzut pe Florin Piersic, la fel de glumeţ ca şi acum... îl trînteau prin noroi ca să filmeze şi el spunea bancuri. Acum am fost la filmul cu Nicoleta.
- S-ar zice că aveţi ceva experienţă cinematografică.
- Da, da, am ceva experienţă din asta de care spuneţi.

(Dialog cu un locuitor din Rîşnov)

Atestat documentar încă din 1335 sub numele Roşnou (trandafir roşu), mai tîrziu Rîşnov, locul e renumit pentru cetatea sa veche de mai bine de 800 de ani. Pentru industria cinematografică românească, Rîşnov nu înseamnă doar locul despre care s-a tot vorbit în presă în ultima vreme, ci şi munţii unde s-au filmat pelicule româneşti de succes: Nemuritorii, Dacii, Mihai Viteazul.

În ţara noastră Cold Mountain înseamnă Rîşnov şi din patriotism românii merg la cinematograf la filmul cu Nicole, Renée si Jude.
Dacă eşti curios să vezi cum e locul unde s-a filmat pelicula lui Minghela nu e nevoie decît sa iei trenul pînă la Braşov. De acolo, o "rată" inter-orăşenească te duce 15 km pînă la Rîşnov. Ca turist obişnuit chiar şi acum, la doi ani de la terminarea filmărilor pentru Cold Mountain, mai poţi găsi cîteva urme americane pe lîngă cetatea Rîşnovului.

"Astă vară se mai vedea zăpada artificială pe care au adus-o" îmi spune unul dintre localnicii care, pentru că a cărat cu căruţa materiale de construcţie pînă la locul de filmare, are maşină nouă.
Minghella n-a avut noroc de vreme bună în România. Cînd a avut nevoie de zăpadă n-a nins, iar cînd avea de filmat secvenţa de luptă cu care se deschide filmul, ploaia i-a dat atîtea bătăi de cap încît după 21 de zile de chinuri prin noroi, a început să plîngă.

Zăpada artificială a fost adusă de Castel Films tocmai din Belgia iar cînd în film era viscol, în realitate era atît de cald încît cei de pe platourile de filmare stăteau în tricouri. În schimb, cîteva secvenţe filmate în noiembrie într-un ger de minus 15 grade au reprezentat pe ecran o atmosferă de toamnă. Nicole Kidman a înfruntat cu greu gerul de afară şi a mărturisit mai tîrziu revistei britanice Hello!: "Era atît de frig încît, înainte de a rosti replica, trebuia să ţin cuburi de gheaţă în gură ca să nu scot aburi cînd vorbeam".


"Kidman e prea mîndră pentru români"

Australianca obişnuită cu soarele canicular a păstrat amintiri frumoase despre România şi a declarat în acelaşi interviu; "România are cele mai frumoase peisaje din lume. Mi-a plăcut atît de mult încît mi-am învoit copiii de la şcoală şi i-am dus şi pe ei acolo două săptămîni". Deşi era cea mai bună reclamă pentru dezvoltarea turismului românesc Ministerul de resort n-a folosit niciodată această declaraţie entuziastă a actriţei.

Kidman şi-a plimbat copiii la Bran şi Sighişoara declarînd că s-a simţit ca "într-o excursie într-un film din alte vremuri". Proprietarul restaurantului Casa cu cerbi din Sighişoara îşi mai aminteşte şi acum şocul provocat de telefonul unuia dintre producătorii de la Castel Film:
- Nicole Kidman se află în faţa restaurantului vostru împreună cu copii şi vrea să ia masa, dar nu a mai găsit nici un loc liber, a auzit o voce la telefon şi nu prea i-a venit să creadă că e un producător de la Castel Film
- Fii domnule serios, n-are cum să fie Nicole Kidman la uşa mea, i-a răspuns proprietarul restaurantului şi ca să se convingă că nu e o glumă proastă, a ieşit în stradă.
A găsit-o pe actriţă aşteptînd cuminte în maşină, împreună cu cei doi copii şi o femeie. A eliberat o masă iar astăzi se poate lăuda că în localul lui a mîncat o vedetă de la Hollywood.

Primarul din Rîşnov n-a fost deloc pe platourile de filmare şi a întîlnit-o pe cea căreia localnicii îi spun acum "Nicoleta" o singură dată. " Mi s-a părut cam mîndră şi eu de oameni mîndri nu mă apropii. Trebuia să fie şi ea mai apropiată de sufletul românilor." spune primarul George Soiu şi adaugă un "Nuu?!", aşteptînd să-i dau dreptate. Habar n-are de declaraţiile lui Kidman şi nici nu se gîndeşte că femeia a profitat de şederea în România ca să fie departe de lumea dezlănţuită a paparazzilor.

El are alte priorităţi şi alte unghiuri din care îşi aminteşte de Cold Mountain. Regretă că nu a putut păstra decorurile din film. Anul trecut, primăria din Rîşnov a luat în proprietate pămîntul pe care s-a realizat ferma respectivă şi vrea să construiască un han. "Ceva frumos, pentru imagine, ceva care să semene cu ferma din film", are în plan primarul fără să-şi pună problema dreptului de autor şi fără să se gîndească dacă are voie să folosească numele Cold Mountain în scopuri comerciale.


Rîşnovenii nu pot vedea filmul la care au lucrat

Înainte de începerea filmărilor peste 3000 de oameni fuseseră disponibilizaţi din fabricile din şi de pe lîngă Rîşnov aşa că pentru localnici pelicula a fost o mină de aur. Toate construcţiile s-au făcut cu meseriaşi din Rîşnov, plus oameni necalificaţi, care au cîştigat în medie 500.000 de lei pe zi. Unii au muncit cîteva săptămîni, alţii 8-9 luni. Cu banii cîştigaţi şi-au cumpărat apartamente sau şi-au modernizat casele vechi.

Ion Chiţu are de doi ani o nouă poreclă; i se spune John al lu' Chiţu pentru că John îl strigau americanii de la filmări. John al lui Chiţu a muncit pe platourile de filmare ca dulgher din prima şi pînă în ultima zi şi a fost surprins de modul în care a fost tratat de echipa de producţie. "Mă luau cu maşina dimineaţă la 7 din faţa casei şi seara mă aduceau înapoi. La prînz ne dădeau să mîncam mîncare caldă. S-au purtat foarte frumos cu noi" îşi aminteşte John al lu' Chiţu.

În cele 9 luni în care a contribuit la construcţia hambarului, a casei sclavilor sau a fermei în care locuia personajul interpretat de Kidman, John al lui Chiţu a învăţat cîteva cuvinte în engleză şi a mîncat specialităţi pe care nu le mai întîlnise pînă atunci, de la paste şi pînă la salate speciale cu fructe de mare şi raci.
"Mîncam cu italienii şi americanii la masă, dar aveam grijă să mă ridic cu 5 minute înaintea lor. Aşa îi stă bine muncitorului, să fie la muncă înaintea şefului", îmi spune bărbatul care are bunul simţ al omului din popor. Am ajuns la el acasă la prînz şi n-am putut pleca pînă cînd n-am gustat din supa, specialitatea familiei. În timp ce mîncam mi-a spus că ai lui nu vor putea vedea multă vreme filmul la care a muncit.

Deşi aproape 10% din populaţia oraşului a participat la producţia acestui film, rîşnovenii nu îi vor putea vedea pe Kidman, Law şi Zellweger pe marile ecrane pentru că ei trăiesc ca pe vremea războiului de secesiune. În Rîşnov sunt mai multe cîrciumi decît magazine, iar oraş nu (mai) există cinematograf sau taxiuri.


Un Oscar pentru Renée Zellweger

E texană, are 34 de ani şi, anul acesta, s-a aflat la a treia nominalizare la Oscar. A luat premiul şi ar fi putut să-şi rostească discursul de mulţumire în limba română.
Renée Zellweger a învăţat să vorbească româneşte de la şoferul care a însoţit-o zi de zi, timp de 6 săptămîni, pe platourile de filmare.

"Am pierdut-o la aeroport cînd a venit. N-am recunoscut-o şi ea nu m-a aşteptat. S- a dus la ieşire să ia un taxi. I se părea normal să meargă cu taxiul pînă la hotel. Avea bagaje puţine şi era fără aere de vedetă", povesteşte Ciprian, şoferul lui Renée, momentul primei întîlniri.

De la aeroport şi pînă la hotel Renée a învăţat să spună " o zi bună" şi "mulţumesc", explicîndu-i şoferului că e foarte normal să ştie aceste lucruri ca să le rostească zi de zi în faţa localnicilor pe care-i întîlneşte.

Cînd a văzut cîinii de pe străzi, Zellweger l-a rugat pe Ciprian să o ducă la un magazin să cumpere hrană de animale. Au fost la Metro în Bucureşti unde n-a fost recunoscută de vînzători. Renée şi-a făcut depozit de mîncare în portbagajul maşinii cu care era transportată la filmări, împărţind cu generozitate din ea cîinilor vagabonzi pe toată durata şederii sale în România.

Cu Ciprian, şoferul, a legat o prietenie specială, iar tînărul care, deşi a terminat contabilitatea la Braşov, munceşte ca şofer, e foarte atent cu vorbele cînd trebuie să declare ceva despre ea. A trebuit să-i promit că nu am să spun nimănui numele lui de familie şi a fost surprins că l-am găsit. Auzise că Renée a declarat cîte ceva despre el în revistele străine şi cînd i-am povestit că actriţa a mărturisit că şi-a făcut un prieten în România, s-a înroşit uşor.

"Nu vreau să declar nimic, e o amintire foarte specială pentru mine. Renée e o persoană foarte bună şi ştiu că jurnaliştii s-ar folosi de declaraţiile mele".

Pînă să o întîlnească nu o văzuse decît în Jerry Maguire, dar de atunci a văzut aproape toate filmele cu ea. A fost surprins că era o persoană obişnuită. I-a rugat să-i arate România mai puţin turistică, locurile pe care le văd oamenii zi de zi şi s-a plimbat prin Braşov, Bran şi Sighişoara.

La plecarea din România, în ultima zi pe platourile de filmare, Renée a plîns şi le- a mulţumit prin daruri personalizate tuturor celor cu care a lucrat. Se spune că prietenului ei, şoferul, i-a făcut cadou o vacanţă de două săptămîni pe o insulă exotică, dar Ciprian nu vrea sa comenteze nimic despre asta.

"Sunt amintirile mele şi sunt la loc sfînt" spune tînărul care acum vrea să vină la Bucureşti să mai facă o facultate (Litere, engleză) şi să-şi găsească un loc de muncă la Castel Films.

- Mai păstraţi legătura?
- Vorbesc din cînd în cînd cu asistenta ei şi ştiu pe unde mai e sau la ce mai lucrează.


Renée Zellweger a fost cea mai îndrăgită dintre personalităţile aflate pe platourile de filmare de la Cold Mountain iar românii i-au dat Oscarul lor.
"Nimeni n-a putut să-i reproşeze nimic. E genul de persoană pe care n-ai cum să te superi. Nu numai că nu-ţi dă motiv de supărare, dar e atît de drăguţă încît poţi să-I accepţi orice rugăminte. Cred că e ceva nativ", povesteşte entuziasmat Florin Neda, braşoveanul care a dresat păsările şi animalele din film.

Neda s-a ocupat de cocoşul nărăvaş care o ataca în film pe Ada (Kidman). Pentru această secvenţă a dresat 6 cocoşi şi l-a ales apoi pe cel care părea cel mai agresiv. Tot el este responsabil pentru reuşita secvenţei din capela în care personajele interpretate de Jude Law şi Nicole Kidman îşi mărturisesc dragostea.
"În scenariu scria că nişte porumbei trebuie să se plimbe de la mîna unuia către a celuilalt, apoi să zboare semeţ în zare. Porumbeii obosiseră şi a fost nevoie de o mulţime de artificii ca să iasă secvenţa", spune Florin Neda a cărui soţie s-a împrietenit cu soţia lui Anthony Minghella.

"Nu ştiu ce naţionalitate e nevasta lui Minghella, dar pare asiatică şi cred că are un cuvînt greu de spus în munca lui. Stătea mereu lîngă monitoare şi dacă ea spunea că trebuie să se mai facă o dublă, Minghella o lua de la capăt", povesteşte Neda.

(Anthony Minghella este căsătorit cu Carolyn Choa, actriţă şi producătoare de origine chineză, născută la Hong Kong. Carolyn a jucat în Truly, Madly, Deeply primul film al lui Minghella şi a lucrat alături de soţul ei pentru Talentatul Domn Ripley şi Pacientul englez).

Soţia braşoveanului, ca femeie care a crescut la munte, ştia asemenea lui Ruby din film (Zellweger) toate plantele medicinale care cresc în zonă şi, în plimbările lungi pe care le-au făcut împreună, a învăţat-o pe Carolyn la ce sunt bune florile din zona platourilor de filmare.


Judălăul l-a ascultat mereu pe Minghella

Jude Law a fost numit de localnici Judălău, o adaptare neaoşă a numelui său. Nu l-au văzut în filme, dar îl ştiu ca pe tînărul acela brunet care îşi repeta conştiincios textele şi îl asculta pe regizor fără să comenteze chiar dacă-l ţinea în noroi ore în şir. Una din cameristele vilei în care a locuit Jude Law povesteşte: "Stătea şi repeta textul toată noaptea, îşi rostea replicile cu glas tare pînă nu mai avea voce".

Femeia nu ştie că Jude e un actor celebru şi că a fost nominalizat anul acesta la Oscar, dar crede că va avea o carieră frumoasă "Era foarte muncitor, modest, un om la locul lui, cred ca va ajunge mare. N-am mai văzut om care să muncească atît pentru nişte vorbe. Merită orice premiu."

Britanicul a filmat mai mult la Potigrafu, lîngă Bucureşti acolo unde se află "batăfild" cum îi spun localnicii zonei folosite pentru scenele de război. Au auzit de la americani de "battle field" şi au adaptat numele ca să le fie mai uşor de pronunţat. Gheorghe Voicu, primarul din Potigrafu, a primit un cadou special de la Jude Law, o curea de piele Dunhill pe care o păstrează cu sfinţenie. Habar n-are că Law e promotorul oficial al companiei Dunhill şi că, prin cadoul în cauză, actorul ajută firma pe care o reprezintă (chiar şi în acest text brandul respectiv a fost menţionat !).

Tot aşa cum habar n-au avut parlamentarii români că se vor mai face încă o dată de rîs. Acum doi ani au dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor o chestiune "ardentă": de ce să folosească americanii lui Minghella soldaţii noştri pentru film? În urma cu cîteva zile, jumătate din parlamentul României a dat din coate pentru a obţine o invitaţie la premiera filmului "despre războiul lor, cu soldaţii noştri".

Pentru filmări au fost folosiţi 700 de soldaţi din Armata română care au primit fiecare, asemenea tuturor celor peste 1200 de oameni care au muncit, fie şi pentru o zi, la producţia filmului, un certificat de confirmare a participării, semnat şi parafat de regizorul însuşi.

John a lui Chiţu are diploma pe peretele din bucătărie, primarul din Rîşnov a afişat-o în biroul în care ţine audienţele, Florin Neda o păstrează alături de trofeele pe care le-a cîştigat la şoimărit (creşterea păsărilor de pradă), iar Ciprian, şoferul lui Renée, a dăruit-o mamei sale.

Românii care n-au avut legătură directă cu filmul merg la cinematograf şi din patriotism şi, în timp ce povestea se derulează pe ecran, încearcă să recunoască locaţiile. Dacă ar avea posibilitatea să ne viziteze ţara turiştii străini ar descoperi că există în România locuri la fel de frumoase ca cele descrise de Charles Frazier în cartea care stă la baza acestui film, carte publicată la editura Polirom. Sper ca, într-o zi, o agenţie de turism să aibă inspiraţia de a organiza un tur al locurilor în care s-a filmat Cold Mountain.

0 comentarii

Publicitate

Sus