Emil Brumaru
Submarinul erotic
Editura Cartea Românească, 2005
Ilustraţii şi copertă de Radu Răileanu
*****
Yvonne BurgundiaÂi departe
MiroaseÂa praf trezit de ploaie
Bătrînul DostoÂmi dă din carte
Sfaturi ce sufletuÂmi înmoaie
Cu tine să nÂo fac de oaie
Yvonne BurgundiaÂi departe
Yvonne BurgundiaÂmi asmute
InimaÂn spaţ spumeÂs castanii
Jucînd fin leapşaÂntre cucute
Crinii şi îngeriÂmi spun duÂte
SăÂi pipăi coapsele şi anii
Yvonne Burgundia mÂasmute
Yvonne BurgundiaÂi aievea
Pe hărţi ţinînd în ţinte Franţe
În van miÂe somnul în van veghea
Roua feroceÂţi roade stevea
Treptele turnul bolta clanţa
Yvonne BurgundiaÂi aievea
Yvonne BurgundiaÂi în perne
Motani dumineci orologii
Vai ne despart mlaştini eterne
Căleşti mor pîlpîie lanterne
Cocliţi deÂamor trec inorogii
Yvonne BurgundiaÂi în perne
Singur, mai singur decît o lingură uitatăÂn sertare, mai singur decît pătrunjelul pus la uscat. Şi iată!, osînda din pivniţi începe: gîndaci sufocaţi de nisip, verzeÂucise în putini, laptele cald prins murind sub smîntîni, dantelele doamnei paianjen scoase la licitaţie!!
MiÂam amintit de tărîţă, de raiul din şanţuri, deÂamiază, miÂam amintit de o piatră frumoasă, deÂo scară urcînd spreÂun adînc leuştean, de păcura scursă pe linia moartă, de tenebrosul magiun. Glob de mărar – luxură a melcilor!!
Sufletele noastre erau putred de bogateÂn delicii. Le ţineam ca pe nişte obiecte de porţelan, unul altuia, în mîini. Beam din ele licorile trupului, veşnic puternici, tandri pînă la cruzime.
Trandafir intim, albastru, al necugetării, crin descheiat, arpacaşuri catifelate; legume cu pleoapele umflate privesc din dorinţi. Asfinţeam printre razele tale subţiri...
1) O, cît de mult aş fi vrut să trăiesc în vremurile acelea odihnitoare cînd se credea că sîngele stă nemişcat ca o mlaştină în trupul nostru obscur. 2) Logodeam două fire de iarbă, pecetluiam căsătorii înrourateÂn burlanele caselor vechi, iubeam doar flori lacome şi animale gălăgioase; totul creştea ca pentru a întîmpina o fiinţă de cristal, neponegrită de lumină. 3) Nicăieri nÂam gustat cu mai aprigă patimă ca aici, în miezul unui crin de scînduri, AERUL! 4) Numai sfărîmînd în degete un melc uscat sau o păstaie umedă îţi poţi da seama de consistenţa tristeţii. 5) Din ceasul ei cu parfumuri clandestine – drept capace: valvele unei scoici perliere! – se insinua în mansarde aroma orei cinci. 6) O viespe lungă, pusă pe o capră de tăiat lemne, împărţită în mici butuci aurii cu o beschie bine ascuţită. Fragmentele se stivuiesc, în amurg, lîngă un zid de cărămidă. Mai tîrziu vom despica fiecare bucată în parte cu o secure străpezită în agrişe. Cu mănuşi pînă la coate, sub pelerine de paie scumpe, vom duce braţe uriaşe alături de sobele reci şi pustii, înainte de a aprinde focul să păstrăm un moment de jenă...
1) Fructe uriaşe cu scauneÂn ele (dar nu stătea nimeni!) se clătinau pe covoare, apăsau ferestrele largi, le spărgeau – oh!, trecătorii ucişi! Sîni glorioşi, fără stăpîni, somnolau pe paturi greoaie. Un pahar plin cu stofă suna înfundat. Tremuram: pe masă, în trăsurică deÂamurg, trecea Yvonne de Burgundia. 2) Trenuri trebuiau să sosească. Pe peron ceferişti, elefanţi şi eleve mîncau portocale cu griş. ŞiÂun dulap lăcuit: ce regrete în sertare, ce surîs în mînere! Destinul mi se scurgea prin burlane de tablă, în bălii, la colţul caselor mov. 3) O, şanţuri obscure: purgatorii cu ierburi şi melci, fragede spaime, protoiereii de mîluri în brusturi străvechi! Rîmele moi mureau în cutii de chibrituri, poduri răscoapte aveau miezuri gustoase de lemn. Un heruvÂmormoloc mă păzea lîngă uşile vaste deÂoloi. 4) Săli de aşteptare cu miros adînc de harbuz! Iar în spatele gării cetatea pluşată a poştei, hîrdaie de leandri, cherestelele sacre! Uneori, în lumina ciudată a tufelor de chimion, filateliştii lipeau timbre pe fecioarele locului. 5) În dosul magaziei de cărămizi – cui săÂi pese? – trăia un şezlong. Era viaţa lui. Ploaia pătrunsă în pînzeleÂn dungi, soarele ascuns în cuiele mari! Cădeau mere ovale, zemoase, cu viermi! Cărţile necitite, umflate de rouă, roase peÂncetul deÂomizi... Nici un gînd... Cîte tristeţi întrÂo singură vară!!
 Ascultaţi în interpretarea autorului poezia Numărătoare pentru puştoaice şi babalîci (404 kb) aflată pe CD-ul ce însoţeşte acest volum.
Submarinul erotic
Editura Cartea Românească, 2005
Ilustraţii şi copertă de Radu Răileanu
*****
Amurgul evului mediu (I)
Yvonne BurgundiaÂi departe
MiroaseÂa praf trezit de ploaie
Bătrînul DostoÂmi dă din carte
Sfaturi ce sufletuÂmi înmoaie
Cu tine să nÂo fac de oaie
Yvonne BurgundiaÂi departe
Yvonne BurgundiaÂmi asmute
InimaÂn spaţ spumeÂs castanii
Jucînd fin leapşaÂntre cucute
Crinii şi îngeriÂmi spun duÂte
SăÂi pipăi coapsele şi anii
Yvonne Burgundia mÂasmute
Yvonne BurgundiaÂi aievea
Pe hărţi ţinînd în ţinte Franţe
În van miÂe somnul în van veghea
Roua feroceÂţi roade stevea
Treptele turnul bolta clanţa
Yvonne BurgundiaÂi aievea
Yvonne BurgundiaÂi în perne
Motani dumineci orologii
Vai ne despart mlaştini eterne
Căleşti mor pîlpîie lanterne
Cocliţi deÂamor trec inorogii
Yvonne BurgundiaÂi în perne
Amurgul evului mediu (II)
Singur, mai singur decît o lingură uitatăÂn sertare, mai singur decît pătrunjelul pus la uscat. Şi iată!, osînda din pivniţi începe: gîndaci sufocaţi de nisip, verzeÂucise în putini, laptele cald prins murind sub smîntîni, dantelele doamnei paianjen scoase la licitaţie!!
MiÂam amintit de tărîţă, de raiul din şanţuri, deÂamiază, miÂam amintit de o piatră frumoasă, deÂo scară urcînd spreÂun adînc leuştean, de păcura scursă pe linia moartă, de tenebrosul magiun. Glob de mărar – luxură a melcilor!!
Sufletele noastre erau putred de bogateÂn delicii. Le ţineam ca pe nişte obiecte de porţelan, unul altuia, în mîini. Beam din ele licorile trupului, veşnic puternici, tandri pînă la cruzime.
Trandafir intim, albastru, al necugetării, crin descheiat, arpacaşuri catifelate; legume cu pleoapele umflate privesc din dorinţi. Asfinţeam printre razele tale subţiri...
Amurgul evului mediu (III)
1) O, cît de mult aş fi vrut să trăiesc în vremurile acelea odihnitoare cînd se credea că sîngele stă nemişcat ca o mlaştină în trupul nostru obscur. 2) Logodeam două fire de iarbă, pecetluiam căsătorii înrourateÂn burlanele caselor vechi, iubeam doar flori lacome şi animale gălăgioase; totul creştea ca pentru a întîmpina o fiinţă de cristal, neponegrită de lumină. 3) Nicăieri nÂam gustat cu mai aprigă patimă ca aici, în miezul unui crin de scînduri, AERUL! 4) Numai sfărîmînd în degete un melc uscat sau o păstaie umedă îţi poţi da seama de consistenţa tristeţii. 5) Din ceasul ei cu parfumuri clandestine – drept capace: valvele unei scoici perliere! – se insinua în mansarde aroma orei cinci. 6) O viespe lungă, pusă pe o capră de tăiat lemne, împărţită în mici butuci aurii cu o beschie bine ascuţită. Fragmentele se stivuiesc, în amurg, lîngă un zid de cărămidă. Mai tîrziu vom despica fiecare bucată în parte cu o secure străpezită în agrişe. Cu mănuşi pînă la coate, sub pelerine de paie scumpe, vom duce braţe uriaşe alături de sobele reci şi pustii, înainte de a aprinde focul să păstrăm un moment de jenă...
Amurgul evului mediu (IV)
1) Fructe uriaşe cu scauneÂn ele (dar nu stătea nimeni!) se clătinau pe covoare, apăsau ferestrele largi, le spărgeau – oh!, trecătorii ucişi! Sîni glorioşi, fără stăpîni, somnolau pe paturi greoaie. Un pahar plin cu stofă suna înfundat. Tremuram: pe masă, în trăsurică deÂamurg, trecea Yvonne de Burgundia. 2) Trenuri trebuiau să sosească. Pe peron ceferişti, elefanţi şi eleve mîncau portocale cu griş. ŞiÂun dulap lăcuit: ce regrete în sertare, ce surîs în mînere! Destinul mi se scurgea prin burlane de tablă, în bălii, la colţul caselor mov. 3) O, şanţuri obscure: purgatorii cu ierburi şi melci, fragede spaime, protoiereii de mîluri în brusturi străvechi! Rîmele moi mureau în cutii de chibrituri, poduri răscoapte aveau miezuri gustoase de lemn. Un heruvÂmormoloc mă păzea lîngă uşile vaste deÂoloi. 4) Săli de aşteptare cu miros adînc de harbuz! Iar în spatele gării cetatea pluşată a poştei, hîrdaie de leandri, cherestelele sacre! Uneori, în lumina ciudată a tufelor de chimion, filateliştii lipeau timbre pe fecioarele locului. 5) În dosul magaziei de cărămizi – cui săÂi pese? – trăia un şezlong. Era viaţa lui. Ploaia pătrunsă în pînzeleÂn dungi, soarele ascuns în cuiele mari! Cădeau mere ovale, zemoase, cu viermi! Cărţile necitite, umflate de rouă, roase peÂncetul deÂomizi... Nici un gînd... Cîte tristeţi întrÂo singură vară!!
Suprema servitoare
Incomparabilei Profira
O, servitoare, dulce servitoare
Din îngereasca mea copilărie,
Îţi miroseam cu lăcomie fusta
Plină de purici din bucătărie
ŞiÂţi căutam chiloţii sub saltele
Ca să le sorb cerescul lor parfum,
Cu nara dilatată, cu ochi umezi,
Cu inima făcînd transÂbaraÂbum!
Sutienul tău mototolit şi acru,
Ham pentru ţîţa grea de arpacaş,
Îl sărutam, miÂl potriveam cu cîrpe
În magazii obscure de la Iaşi.
O, servitoare, dulce servitoare,
Cînd adormeai în terfe şi sudori,
MÂapropiam de tine cu sfială
SăÂţi văd coapsele moi cu floci şi pori.
Aveai mamela bleagă cît ceaunul
Şi la mijloc cu sfîrcul urduros.
Ţi leÂam zărit pe geam întrÂo amiază
Cînd să le speli întrÂun lighean leÂai scos.
Oh, părul gras, cu rădăcina tare,
Dat la culcare cu petrol lampant,
Înfierbînta în el orice agrafă.
Iar curul tău gigantic şi vibrant,
Cu bucile cum pernele şi roşii,
Purtat în rochii leoarcă de lături,
ŢiÂl arătai, pe putini aplecată,
Punînd cuÂnţelepciune murături!!!
 Ascultaţi în interpretarea autorului poezia Numărătoare pentru puştoaice şi babalîci (404 kb) aflată pe CD-ul ce însoţeşte acest volum.