Prietena mea nu m-a trezit niciodată la 12 noaptea să-mi spună că îi place de Cristi Chivu. Dacă ar fi făcut-o, i-aş fi mărturisit că şi mie îmi place de el. E unul dintre puţinii fotbalişti care au crescut frumos.
Prietena mea mă trezeşte însă, la 12 noaptea, ca să îmi spună că îi place de mine. Stă aşa, într-o rână, cu părul ciufulit şi cu cearceaful mototolit între coapse şi, după ce dă mai încet sonorul casetofonului din care Sinatra cântă My Way etern, perfect şi nostalgic, mă trezeşte – eu dorm pe jumătate, învăluit în gândurile şi aberaţiile zilei care abia a trecut – pentru a-mi spune, în şoaptă, ca şi cum mi-ar dezvălui cel mai mare secret din lume: “Mie îmi place de tine“.
Nu e o declaraţie de dragoste mare cât Casa Poporului. Nu e o dovadă a iubirii maxime – nu mi-a donat un rinichi şi nici nu şi-a vândut apartamentul ca să-mi pot publica romanul pe care îl ţin în sertar de şase ani – dar atunci când mă trezeşte în miez de noapte ca să-mi spună că îi place de mine, recunosc că mă emoţionez. Dau drumul la televizor. Printre bigbradări, muzici atomice şi filme de duzină aud o ştire despre Cristi Chivu, care s-a transferat la AS Roma. Prietena lui e îngrijorată că, schimbând Amsterdamul cu Roma – oraşul pe care ea îl iubeşte la nebunie – Cristi ar putea să cadă în mrejele Sabrinei Ferilli, o sexoasă devoratoare de fotbalişti. Mă uit la prietena mea. Dacă astă seară i-aş spune că mă transfer la Roma nu cred că ar fi îngrijorată din pricina Sabrinei Ferrili. Ar râde de mine. Ea ştie că Roma nu e oraşul meu preferat. Încă sunt emoţionat. Îi mângâi uşor absent genunchiul care se poticneşte înspre mine şi mă gândesc că eu nu aş trezi niciodată la 12 noaptea o femeie ca să-i spun ce mult îmi place de ea. Aş putea, de pildă, să-i fac chifteluţe de dovlecei la orice oră din zi şi noapte. Aş putea să-i spun că nu are celulită deşi are, ca orice femeie care se alintă îngrijorându-se din această pricină. Aş putea să fac un credit şi să-i cumpăr un cal, ca să-i văd fericirea pe faţă atunci când zburdă pe el împlinindu-şi visul unei copilării un pic ciobite. Dar nu, ei bine, nu, la 12 noaptea nu aş trezi-o din somn ca să-i spun că-mi place de ea.
Acum o voi lua în braţe şi ne vom iubi, în timp ce prietena lui Cristi Chivu, uşor emoţionată, îi va lua o declaraţie celui care a câştigat la bigbradăr. Un învingător. Ca şi Cristi Chivu. Ca şi mine.
Aşteptăm, ca în ceilalţi ani, contribuţiile literare ale autorilor noştri, ale colaboratorilor periodici sau ocazionali, ale prietenilor din imediata apropiere şi, de ce nu, oricum nu în ultimul rând, ale cititorilor noştri. Textele pe care le-am primit deja şi pe care sperăm să le primim în continuare vor fi publicate într-o rubrică, intitulată desigur Crăciun LiterNet 2005, în cadrul secţiunii Atelier, în fiecare zi câte unul sau două. Tema anului acesta este Poveste de adormit iubita/iubitul. Adresele de e-mail la care puteţi trimite poveştile sunt:
[email protected]
[email protected]