Simona Popescu
Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie
Editura Cartea Românească, 2006
 Citiţi un fragment din această carte.
Cititorule (nu pot să zic lector amice, nici
Cititor iubit, afabil cititor,
precum Martial [1] şi zeci după el
că mi-e ruşine şi nu vreau să crezi
că-ţi fac curte...),
Cititorule,
Nu ştiu cum să-ncep şi-aş vrea
să fi terminat cu tine deja!
THOU READER [2]...
Ieri, la telefon, aveam o convorbire care se desfăşura cam aşa:
- Ce mai scrii?
- Scriu... Las' că-ţi spun cînd ne vedem, e mai complicat, sună ca dracu' dacă-ţi spun că... ăăă... scriu despre... ăăă... sub formă de versuri, de proză... ăăă... ca un fel deee roman, ca o punere-n scenă... ăăă... despre nişte studenţi şi despre cum... La naiba... încerc să scriu... Scriu... cum să-ţi spun eu ţie...
Scriu... un fel de... pledoarie... pentru poezie...
- Poezie? Hmm, kidding? HMMM. HAHAHA, HEHEHE, HIHI (zic Beavis and Butthead). A Defence of Poetry? HAHAHA, HIHIHI. Iar? HMMM. A mai făcut-o unul prin 1821. HEHEHE...
- Ştiu, şi altul prin 1595, şi Boccaccio, bietul, sărind în apărarea poeziei [3] cu pana lui, şi... primul pe-o tăbliţa de argilă...
- Băi, ple doa ri e? HIHIHI! [4]
Lunile trecute amicul G. zice:
- What? Poetry? De ce faci asta? De ce te iroseşti? În loc să scrii romanul pe care toţi îl aşteaptă de la tine... Cum poţi să mai crezi într-un limbaj care nu mai poate fi apărat, de care nu mai e nevoie? Limbajul poetic e complet nepotrivit vremurilor noastre... Şi mai zici şi că te oboseşte cumplit...
Da, amice, sînt Ooloonamma, boondaburra, tambreet [5]... Îmi construiesc un parapet, un Palat Ideal [6], ba nu, o căsuţă - n-ai scris tu despre How to do Things with Words?! Nu vreau formă captivă, sînt pentru literatura... TRANSGRESIV! Măi, sînt aşa obosită că-mi vine să dansez. E o oboseală Curată! Ce ştii tu, prozatorule...
I-aş mai fi spus ceva... Mai scurt, i-aş fi spus despre mine aşa: " They shut me up in Prose -/ As when a little Girl / They put me in a Closet -/ Because they liked me "still"-/ Still! Could themself [7] have peeped - / And seen my Brain - go round -" [8]
Şi lui Johnny videologul îi spuneam acum vreo lună că scriu ceva pentru oamenii inteligenţi care au pierdut instinctul poetic...
Instinctul poetic... Maa' cum sună...
De ceva vreme yoddlerii culturali urlă olario prin pădure
că poezia s-a sfîrşit.
Acum zece ani prietenul C. mi-a spus că o lasă baltă cu poetry
în ţara asta în care toţi scriu versuri...
E. s-a lăsat pentru că e... femeie (po-e-te-să!?).
M. mi-a zis şi el că n-o să scrie poezie în viaţa lui, că toţi fraierii o fac.
Şi O., la Viena, plictisindu-se, la patruzeci de ani, fără nici o iluminare:
"departe de proştii care scriu poezie
- culmea unora chiar le reuşeşte
tu să scrii altceva tu să nu scrii
nimic
să te zvînţi în vîntul neauzit vîntul
care nu mişcă frunzele".
G. vrea să facă doar versuri pentru trupe.
F. scrie poezie la mişto, poezie de rîs.
M. mi-a spus că n-are nici un rost. "Uită-te la ăia (mulţi) care scriu,
la ăia (puţini) care citesc. Pînă şi specialistul X,
nu pricepe nimic dă chix după chix... Pentru ce? Pentru cine?"
- Tu de ce scrii?, m-a întrebat.
- Măi, m-aş lăsa, dacă n-ar fi
pentru mine - poezia, vreau să spun -
altceva...
- Ce?, m-a întrebat.
"To see the Summer Sky
Is Poetry, though never in a Book it lie -
True Poems flee", cum zice Emily..."
Dar nu cerul de vară ci
... inima lumii...
(- Cum e inima lumii?
- Portocalie. Şi scot din geantă o mărgică de Murano
cu-o floricică albă la mijloc găsită în faţa unui cinematograf [9]).
[...]
Critic cinstit (femeie sau bărbat),
Ştiu că nu mai vrei poezie! Te-am auzit cînd ai spus-o (s-a strîns inima)
şi-nţeleg.
Şi-mi pare rău. Nu pentru mine, ci pentru tine şi pentru toţi cei
pe care eu îi iubesc... mulţime! (ruşi şi englezi, americani şi portughezi, spanioli, italieni şi francezi, latini şi greci, nemţi, polonezi, unguri, sloveni, de-ai noştri şi tot aşa, o grămadă de morţi şi de vii, care scris-au sumedenie de chestii mişto începînd cu... Epopeea lui Ghilgameş
pînă la lyricsurile formaţiei Clash (că şi-aia-i poezie!),
de la Budai-Deleanu, ardeleanu' [10]
la cîntecul ăla, Razna, al lu' Omu' cu şobolanu' [11]...
Critic cinstit, vom trăi şi vom vedea, cum zicea
O căpetenie de-a ta [12].
Tu, dragă editor,
De vezi şi dincolo de entitatea "cumpărător",
de vrei să publici cartea mea,
ce pot să spun?
Chapeau bas!
Aşaaa...
P.S. Încă o vorbă pentru cititor (ipocrit, mon semblable, mon frère, cum ar zice Baudelaire):
Dar, deocamdată, cititor amabil
şi mai amabil drag cumpărător,
doresc ca mîna să v-o strîng, afabil,
Zicînd "la revedere" tuturor.
Hei, cititorule, pentru Dumnezeu,
citatul e din Byron, nu-i al meu!
PS: Pe Byron şi al său Don Juan
îl vizitez cu drag (deliciu!)
an de an!
Iar pentru cel ce merge mai departe, privind lucrările în verde din vechea-nouă VIE urmează....
Note:
 [1]: Şi-apoi îl îndemna, că stai să vezi, "Sunt daruri fără număr închise-n cartea mea", "Şi toate pentru patru dinari le poţi avea", bla-bla... Şi nu că n-ar fi fost aşa... Iar în altă carte-a sa: "Scoate banii şi plăteşte, cititorule iubit / Bun rămas, nu scoţi o vorbă, parcă n-ai fi auzit!..." Auzi... Cititorule iubit!? (Gosh!) Păi să scoatem periuţa, să pornim la netezit chiar acum la început? Mai bine Kaputt! Kaputt! (înapoi)
 [2]: Zice Withman... Şi mai departe: "pulsezi de/ viaţă, de mîndrie şi de dragoste, asemeni mie,/ de aceea cuvintele acestea-s pentru tine!" Dar tu, cititor, poţi să pulsezi de viaţă sau nu, poţi fi asemenea mie sau ba, mi-e totuna, şi nu ştiu - şi nu ştii - dacă cuvintele astea sînt pentru tine... Poate sînt. (înapoi)
 [3]: Vezi în Viaţa lui Dante, Apărarea poeziei. (înapoi)
 [4]: Din subsol, magrittienii cîntă, arătînd spre tabloul lui Magritte Ceci ne'est pas une pipe (şi care, cum ştii, reprezintă o pipă sub care scrie că nu-i pipă!):
Ceci n'est pas une plaidoirie!
Ceci n'est pas une plaidoirie!
- Cine-s ăştia? (Regizor)
- Fanii lui Magritte, un zăpăcit (Personaj nonidentificabil) (înapoi)
 [5]: Adică ornitorinc (la australieni). (înapoi)
 [6]: Le Palais Ideal, construcţie stranie, labirintică, realizată de Ferdinand Cheval, cunoscut ca Le Facteur Cheval (poştaşul Cal), din pietre de forme bizare, strînse în drumurile lui de poştaş. Totul i-a luat vreo 33 de ani. Suprarealiştii au făcut din el o figură importantă a mitologiei lor. (înapoi)
 [7]: Aşa zice ea, themself! (Filologos) (înapoi)
 [8]: Emily Dickinson. (înapoi)
 [9]: Şi aş adăuga:
"Prefer absurdul de a scrie poezie
absurdului de a nu scrie poezie", cum zicea
şi Szymborska. (înapoi)
 [10]: No că nici n-ai zice că-i ardelean, atîta îi de fain! (Pitru Merea)
Salutare din subsol lu' Leon Dianeu! (Pepe Oscu)
Bine-ai părăsit acea bătătură (bătută dă toţi), bine ai venit, Pepe Oscule, aici în natură (singura clară şi pură contracultură!). Nu te trag de haină, doar te-ntreb de vrei să cînţi în trupa Şcoala Ardeleană. Tu şi eu şi Fuchs cu pianul său (îl chem eu din natură, unde cîntă încă Marea Creatură). (Underground) (înapoi)
 [11]: Formaţie românească de muzică, Omul cu şobolani (nu Omul cu şobolanu')! (Erudiţian & Musikfilos) (înapoi)
 [12]: Manolescu Nicolas.
P.S. Mai zicea (fii atent!): "A gîndi poezia înseamnă a nega poezia" (maximă taoistă)! (înapoi)
Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie
Editura Cartea Românească, 2006
 Citiţi un fragment din această carte.
*****
Interzis proştilor de orice fel.
E pericoloso sporgersi.
Cîteva cuvinte înainte (că n-am încotro)
Cititorule (nu pot să zic lector amice, nici
Cititor iubit, afabil cititor,
precum Martial [1] şi zeci după el
că mi-e ruşine şi nu vreau să crezi
că-ţi fac curte...),
Cititorule,
Nu ştiu cum să-ncep şi-aş vrea
să fi terminat cu tine deja!
THOU READER [2]...
Ieri, la telefon, aveam o convorbire care se desfăşura cam aşa:
- Ce mai scrii?
- Scriu... Las' că-ţi spun cînd ne vedem, e mai complicat, sună ca dracu' dacă-ţi spun că... ăăă... scriu despre... ăăă... sub formă de versuri, de proză... ăăă... ca un fel deee roman, ca o punere-n scenă... ăăă... despre nişte studenţi şi despre cum... La naiba... încerc să scriu... Scriu... cum să-ţi spun eu ţie...
Scriu... un fel de... pledoarie... pentru poezie...
- Poezie? Hmm, kidding? HMMM. HAHAHA, HEHEHE, HIHI (zic Beavis and Butthead). A Defence of Poetry? HAHAHA, HIHIHI. Iar? HMMM. A mai făcut-o unul prin 1821. HEHEHE...
- Ştiu, şi altul prin 1595, şi Boccaccio, bietul, sărind în apărarea poeziei [3] cu pana lui, şi... primul pe-o tăbliţa de argilă...
- Băi, ple doa ri e? HIHIHI! [4]
Lunile trecute amicul G. zice:
- What? Poetry? De ce faci asta? De ce te iroseşti? În loc să scrii romanul pe care toţi îl aşteaptă de la tine... Cum poţi să mai crezi într-un limbaj care nu mai poate fi apărat, de care nu mai e nevoie? Limbajul poetic e complet nepotrivit vremurilor noastre... Şi mai zici şi că te oboseşte cumplit...
Da, amice, sînt Ooloonamma, boondaburra, tambreet [5]... Îmi construiesc un parapet, un Palat Ideal [6], ba nu, o căsuţă - n-ai scris tu despre How to do Things with Words?! Nu vreau formă captivă, sînt pentru literatura... TRANSGRESIV! Măi, sînt aşa obosită că-mi vine să dansez. E o oboseală Curată! Ce ştii tu, prozatorule...
I-aş mai fi spus ceva... Mai scurt, i-aş fi spus despre mine aşa: " They shut me up in Prose -/ As when a little Girl / They put me in a Closet -/ Because they liked me "still"-/ Still! Could themself [7] have peeped - / And seen my Brain - go round -" [8]
Şi lui Johnny videologul îi spuneam acum vreo lună că scriu ceva pentru oamenii inteligenţi care au pierdut instinctul poetic...
Instinctul poetic... Maa' cum sună...
De ceva vreme yoddlerii culturali urlă olario prin pădure
că poezia s-a sfîrşit.
Acum zece ani prietenul C. mi-a spus că o lasă baltă cu poetry
în ţara asta în care toţi scriu versuri...
E. s-a lăsat pentru că e... femeie (po-e-te-să!?).
M. mi-a zis şi el că n-o să scrie poezie în viaţa lui, că toţi fraierii o fac.
Şi O., la Viena, plictisindu-se, la patruzeci de ani, fără nici o iluminare:
"departe de proştii care scriu poezie
- culmea unora chiar le reuşeşte
tu să scrii altceva tu să nu scrii
nimic
să te zvînţi în vîntul neauzit vîntul
care nu mişcă frunzele".
G. vrea să facă doar versuri pentru trupe.
F. scrie poezie la mişto, poezie de rîs.
M. mi-a spus că n-are nici un rost. "Uită-te la ăia (mulţi) care scriu,
la ăia (puţini) care citesc. Pînă şi specialistul X,
nu pricepe nimic dă chix după chix... Pentru ce? Pentru cine?"
- Tu de ce scrii?, m-a întrebat.
- Măi, m-aş lăsa, dacă n-ar fi
pentru mine - poezia, vreau să spun -
altceva...
- Ce?, m-a întrebat.
"To see the Summer Sky
Is Poetry, though never in a Book it lie -
True Poems flee", cum zice Emily..."
Dar nu cerul de vară ci
... inima lumii...
(- Cum e inima lumii?
- Portocalie. Şi scot din geantă o mărgică de Murano
cu-o floricică albă la mijloc găsită în faţa unui cinematograf [9]).
[...]
Critic cinstit (femeie sau bărbat),
Ştiu că nu mai vrei poezie! Te-am auzit cînd ai spus-o (s-a strîns inima)
şi-nţeleg.
Şi-mi pare rău. Nu pentru mine, ci pentru tine şi pentru toţi cei
pe care eu îi iubesc... mulţime! (ruşi şi englezi, americani şi portughezi, spanioli, italieni şi francezi, latini şi greci, nemţi, polonezi, unguri, sloveni, de-ai noştri şi tot aşa, o grămadă de morţi şi de vii, care scris-au sumedenie de chestii mişto începînd cu... Epopeea lui Ghilgameş
pînă la lyricsurile formaţiei Clash (că şi-aia-i poezie!),
de la Budai-Deleanu, ardeleanu' [10]
la cîntecul ăla, Razna, al lu' Omu' cu şobolanu' [11]...
Critic cinstit, vom trăi şi vom vedea, cum zicea
O căpetenie de-a ta [12].
Tu, dragă editor,
De vezi şi dincolo de entitatea "cumpărător",
de vrei să publici cartea mea,
ce pot să spun?
Chapeau bas!
Aşaaa...
P.S. Încă o vorbă pentru cititor (ipocrit, mon semblable, mon frère, cum ar zice Baudelaire):
Dar, deocamdată, cititor amabil
şi mai amabil drag cumpărător,
doresc ca mîna să v-o strîng, afabil,
Zicînd "la revedere" tuturor.
Hei, cititorule, pentru Dumnezeu,
citatul e din Byron, nu-i al meu!
PS: Pe Byron şi al său Don Juan
îl vizitez cu drag (deliciu!)
an de an!
Iar pentru cel ce merge mai departe, privind lucrările în verde din vechea-nouă VIE urmează....
Note:
 [1]: Şi-apoi îl îndemna, că stai să vezi, "Sunt daruri fără număr închise-n cartea mea", "Şi toate pentru patru dinari le poţi avea", bla-bla... Şi nu că n-ar fi fost aşa... Iar în altă carte-a sa: "Scoate banii şi plăteşte, cititorule iubit / Bun rămas, nu scoţi o vorbă, parcă n-ai fi auzit!..." Auzi... Cititorule iubit!? (Gosh!) Păi să scoatem periuţa, să pornim la netezit chiar acum la început? Mai bine Kaputt! Kaputt! (înapoi)
 [2]: Zice Withman... Şi mai departe: "pulsezi de/ viaţă, de mîndrie şi de dragoste, asemeni mie,/ de aceea cuvintele acestea-s pentru tine!" Dar tu, cititor, poţi să pulsezi de viaţă sau nu, poţi fi asemenea mie sau ba, mi-e totuna, şi nu ştiu - şi nu ştii - dacă cuvintele astea sînt pentru tine... Poate sînt. (înapoi)
 [3]: Vezi în Viaţa lui Dante, Apărarea poeziei. (înapoi)
 [4]: Din subsol, magrittienii cîntă, arătînd spre tabloul lui Magritte Ceci ne'est pas une pipe (şi care, cum ştii, reprezintă o pipă sub care scrie că nu-i pipă!):
Ceci n'est pas une plaidoirie!
Ceci n'est pas une plaidoirie!
- Cine-s ăştia? (Regizor)
- Fanii lui Magritte, un zăpăcit (Personaj nonidentificabil) (înapoi)
 [5]: Adică ornitorinc (la australieni). (înapoi)
 [6]: Le Palais Ideal, construcţie stranie, labirintică, realizată de Ferdinand Cheval, cunoscut ca Le Facteur Cheval (poştaşul Cal), din pietre de forme bizare, strînse în drumurile lui de poştaş. Totul i-a luat vreo 33 de ani. Suprarealiştii au făcut din el o figură importantă a mitologiei lor. (înapoi)
 [7]: Aşa zice ea, themself! (Filologos) (înapoi)
 [8]: Emily Dickinson. (înapoi)
 [9]: Şi aş adăuga:
"Prefer absurdul de a scrie poezie
absurdului de a nu scrie poezie", cum zicea
şi Szymborska. (înapoi)
 [10]: No că nici n-ai zice că-i ardelean, atîta îi de fain! (Pitru Merea)
Salutare din subsol lu' Leon Dianeu! (Pepe Oscu)
Bine-ai părăsit acea bătătură (bătută dă toţi), bine ai venit, Pepe Oscule, aici în natură (singura clară şi pură contracultură!). Nu te trag de haină, doar te-ntreb de vrei să cînţi în trupa Şcoala Ardeleană. Tu şi eu şi Fuchs cu pianul său (îl chem eu din natură, unde cîntă încă Marea Creatură). (Underground) (înapoi)
 [11]: Formaţie românească de muzică, Omul cu şobolani (nu Omul cu şobolanu')! (Erudiţian & Musikfilos) (înapoi)
 [12]: Manolescu Nicolas.
P.S. Mai zicea (fii atent!): "A gîndi poezia înseamnă a nega poezia" (maximă taoistă)! (înapoi)