Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Care opinii?


Augustin Ioan

03.05.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Într-un număr recent din săptămânalul Dilema Veche (376 / 28 aprilie - 4 mai 2011, pag. VIII a dosarului Cât de înapoiaţi suntem?), doamna Anca Manolescu îmi face onoarea de a mă pomeni în legătură cu retardarea proiectului aşa-zisei Catedrale a Mântuirii Neamului. Îi mulţumesc distinsei doamne. Totodată, însă, trebuie să fac câteva precizări. Unele sunt strict tehnice, altele sunt de interpretare.


Observaţia tehnică primă se referă la denumirea proiectului. Concursul naţional din 2002, pe care l-am câştigat eu cu o echipă de tineri colegi asistenţi şi studenţi de la UAUIM, nu se referea la nicio catedrală a mântuirii neamului. Noi am avut de proiectat Catedrala Patriarhală cu hramurile Sf. Apostol Andrei, creştinătorul românilor, şi Înălţarea Domnului. Insistenţele intelectualilor, despre care pomeneşte doamna Manolescu, se limitau, pe atunci, la probozirea organizatorilor. Nici măcar arhitecţii nu doreau să se compromită, aşa că am susţinut în Consiliul Naţional al OAR de atunci ca, dacă Patriarhia acceptă un număr de condiţii, între care organizarea concursului după regulile UIA şi schimbarea numelui, să încurajăm această flexibilitate prin participare.

În ciuda insistenţelor şi a acestei flexibilizări, nu au fost decât 41 de participări, întrucât colegii mei cei buni pretindeau că ştiu deja rezultatul concursului (trebuia, mi se spunea, să câştige dl. arh. Nicolae Vlădescu şi să construiască firma pentru care lucra, cel care a şi proiectat, cel puţin până la faza de documentaţie tehnică, proiectul apter, incongruent şi mai deloc ortodox, în sens (neo)bizantin care, din nefericire, se va şi construi). Dar problema proiectului meu nu era aceea că era inovator, în vreme ce acesta de acum ar fi tradiţionalist. Dimpotrivă, pot demonstra că al nostru era tradiţional, în vreme ce, de asemenea, pot demonstra că nu este nimic legat de tradiţie în cel ce se va face şi că, în sensul prost al termenului, abia acesta este proiectul... inovator.

O a doua observaţie se referă la dezbaterile din societatea civilă şi din presă. Desfid pe autoare să producă aceste dezbateri, în afară de cele câteva texte din Dilema Veche, unde cu adevărat să se fi dezbătut proiectul meu, sau orice alt proiect alternativ. În afară de probozelile de doi bani la adresa mea, nu a fost nicio dezbatere. S-au mai pronunţat câte unii, s-au mai oţărât la popi câte alţii, dintre bonjurişti mai cu seamă şi cam atât. Prin urmare, ce să fi ascultat BOR? Nu a fost nicio luare de poziţie în favoarea respectării rezultatelor concursului din partea OAR - naţional sau filiala Bucureşti, dimpotrivă. Acum, OAR se declară în favoarea organizării de concursuri, dar de ce nu a militat pentru respectarea rezultatelor ălora care s-au organizat, totuşi, devreme ce a fost de acord cu ele, a participat în jurii şi nu a contestat rezultatele? Care sunt experţii şi credincioşii şi intelectualii cei mulţi şi neascultaţi?...

În rest, articolul este pilduitor şi ar merita citat oriunde vine vorba despre acest raport între azi, ieri şi dintotdeauna, când vine vorba.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer