Uitare-n grădina Domnului / Adam şi Eva

Mai înainte de-a face dragoste n-a fost nimic
Senzaţionalul se găsea pe ultima pagină
Cea interzisă heruvimilor.

Sunt primul trup gol sub măr,
primul nud sechestrat în fermoare cu dinţi ascuţiţi
Un Adam care trebuie să-napoieze câte o haină în fiecare zi
aşteptând...
aşteptând să i se fure o nouă coastă

Însă orice e posibil cu Domnul
Se spune că m-a plămădit într-o zi de treisprezece
Dacă nu pe tine, dacă nu grădina Lui
E o haină frumoasă nesfârşită ca zăpada,
Rece ca eternul

Sunt primul care-a râvnit la ceas cu vârful degetelor
Nesuportând furişenia timpului
Neînghiţind umbra livezilor încărcate de păcat
Sunt primul căruia soarele i-a apus în ochi-ochi de miazănoapte

Iar tu... Evo...
Mă rogi să-ţi scot din carte versetele facerii,
Ale Genezei,
Ale dimineţilor Apocalipsei,
Apoi mă uiţi de praf sub acelaşi ram ce nu rodeşte,
Pe mine şi pe măr

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.