Senzaţionalul se găsea pe ultima pagină
Cea interzisă heruvimilor.
Sunt primul trup gol sub măr,
primul nud sechestrat în fermoare cu dinţi ascuţiţi
Un Adam care trebuie să-napoieze câte o haină în fiecare zi
aşteptând...
aşteptând să i se fure o nouă coastă
Însă orice e posibil cu Domnul
Se spune că m-a plămădit într-o zi de treisprezece
Dacă nu pe tine, dacă nu grădina Lui
E o haină frumoasă nesfârşită ca zăpada,
Rece ca eternul
Sunt primul care-a râvnit la ceas cu vârful degetelor
Nesuportând furişenia timpului
Neînghiţind umbra livezilor încărcate de păcat
Sunt primul căruia soarele i-a apus în ochi-ochi de miazănoapte
Iar tu... Evo...
Mă rogi să-ţi scot din carte versetele facerii,
Ale Genezei,
Ale dimineţilor Apocalipsei,
Apoi mă uiţi de praf sub acelaşi ram ce nu rodeşte,
Pe mine şi pe măr
