două câte două
în oraşul cu o mie de feţe ascunse
e downtown
mă plimb de mână cu viaţa
pe aleile degresate noaptea târziu
de maşini condamnate la periuţă
condamnate la dinţi
copacii îndrăznesc să-mi scuture frunze
ei simt neînţelegerea mea
congruentă cu iubirea veşnică
..........................................................
ameţesc de mână cu viaţa
imagini se-aprind una câte una
feţele ascunse mă privesc cu alţi ochi
e cartierul morţii
vreau să mă-ntorc
în downtown
viaţa mă strânge de umeri
şi plâng
primul şi ultimul moment
din coloană
