Pătrund în peisajul liniştii tale de dincolo de materie ca un străin, am impresia ruperii (cu mâini murdare) a plasei de gânduri în care te înfăşori misterioasă ca un antisoare, mă înec în tăcerea ta şi nu pot să strig: ajutor!, simt nevoia unui alcool tare, vreau să te cutremur, să fie ruină, să fie ruinare, liniştea ta de dincolo de materie, care mă doare.