Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Respiraţie sub apă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Când ne-am întâlnit noi atunci, mai ţii minte?


Simona Cratel

12.01.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mă oprisem în hol, acolo, în înghesuială, şi la un moment dat a apărut un tânăr care s-a aşezat pe scaunul pe care-şi lăsase haina ca să nu fie ocupat de altcineva. M-a văzut în picioare şi mi-a oferit locul, iar când l-am refuzat, s-a dus şi mi-a făcut rost de un alt scaun. L-a aşezat lângă al lui, făcându-i pe ceilalţi să se mişte un pic să facă loc. Nu vedeam nimic, sala era plină ochi. Mulţi stăteau în uşă, în faţa mea, în picioare. Nu mai prinseseră loc în sală şi nici pe scaunele din hol. Deci vedeam doar spinări. Nu mă aşteptasem la atâta audienţă. Auzeam foarte bine ce se spunea înăuntru, aşa că nu mi s-a părut că ar fi cazul să plec. De abia începuse.
 
Bărbatul ăsta, care părea mult mai mic decât mine, a început să mă întrebe în şoaptă una-alta. Cum mă numesc, unde locuiesc, dacă vin pentru prima oară acolo. Curând ne-am trezit că schimbăm rânjete. Apoi că ne uităm unul la celălalt şi ne dăm ochii peste cap la anumite afirmaţii bombastice ale vorbitorilor sau că ne prefacem că ne zgâriem pe faţă de atâta dulcegărie. Încetul cu încetul, în timpul acestor două ore de ascultat, s-a dezvoltat un adevărat limbaj al semnelor între noi, prin care am comentat pe muteşte ce se auzea. De multe ori am pufnit în râs amândoi. Nici n-am mai fost în stare să mai facem vreun alt gest. Doar am încercat să ne înăbuşim hohotele de râs. Când au cuvântul, oamenii pot exagera în moduri nebănuite, nu mai există nicio limită. Autorul discursului vrea doar să strălucească şi atât. Uneori nici nu mai avea legătură cu subiectul pentru care ne aflam acolo. Vorbitorii erau hotărâţi să iasă în evidenţă prin paralele cât mai inventive, prin limbaj cât mai pretenţios, nu făceau economie la nimic. Isteria era în creştere. Tonul vorbitorilor câştiga în stridenţă, iar eu şi noul meu tovarăş ne distram de minune, ca la un spectacol de comedie. O doamnă s-a mutat de lângă noi cu un aer dezaprobator şi am rămas înconjuraţi doar cei care nu erau conştienţi de ceea ce se întâmplă  lângă ei. Care nu înţelegeau necuviinţa a doi oameni dintr-o întreagă mulţime.
 
Dacă nu ar fi fost acel tânăr, aş fi plecat după primele cinci minute. Probabil că şi el ar fi plecat. Primisem o invitaţie prin e-mail şi mă hotărâsem să merg la această întâlnire culturală, era vorba de un scriitor pe care-l apreciam pe vremea aceea. Scriitorul nu era de faţă, aşa că vorbitorii încercau să atragă atenţia asupra lor prin exces. La urma urmei era o ocazie foarte bună să îşi facă lor înşişi reclamă.
 
Nu-mi trecuse prin cap că o să fie un prilej de legat prietenii. De aceea entuziasmul meu nu era minor. Întâlniri din acestea, neprevăzute, dar care fac toţii banii, nu sînt de ignorat. M-am bucurat dintotdeauna de cel mai mic semn de prietenie. Mai ales când era vorba despre cineva care recunoştea snobismul şi falsitatea la care asistam, chiar şi aşa, fiind lăsaţi pe afară de hoarda furioasă gata să aplaude şi să ovaţioneze. Chiar dacă nu ne aflam în sală, în sala de unde nu aparţineam, chiar dacă singurul motiv pentru care ne mai aflam acolo era compania celuilalt, era o seară reuşită. Şi cum ne simţeam noi bine aşa împreună, fericiţi că ne găsisem să facem front comun şi să nu ne simţim singuri, a venit spre noi o doamnă şi i s-a adresat: "Părinte..."
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




7 comentarii

  • mă tem...
    barbu brăiloiu, 14.01.2013, 10:32

    ... că, dacă scriitorul respectiv (mare, mic sau mijlociu) ar fi fost de faţă, vorbitorii ar fi demonstrat şi mai mult aplomb criticologic.
    aici şi aiurea, snobismul intelectual se manifestă tot mai cu tupeu - trăim vremea bătutului cu cărămida în piept, al acelui "publicity" multilateral dezvoltat.
    referitor la întâmplarea trăită (sau numai imaginată?) răsturnarea din final este de mare efect, potenţând admirabil cele petrecute până atunci, în comunicarea de abia înfiripată.

    • RE: mă tem...
      Simona Cratel, 14.01.2013, 12:59

      In timp ce ramin obiectiva si stiu ca nu sint nici extraordinara si nici geniala, ma bucur de fiecare data cind un text de-al meu stirneste o reactie. Multumesc pentru cuvinte si sper sa-mi reuseasca si altadata o povestire. In rest, nu pot spune despre ce scriitor sau scriitoare era vorba, si nici daca e reala povestea. Sint o adepta a misterului.

      • RE: RE: mă tem...
        barbu, 14.01.2013, 14:23

        foarte bine., n-are nici o importanţă. fără mister, picai în jurnalism :))

  • excdptional
    Triculici, 12.01.2013, 22:16

    Exceptional!
    Aici s-a terminat totul? Ar fi meritat o continuare....

    • RE: excdptional
      Simona Cratel, 13.01.2013, 15:16

      Nu m-am gindit la o continuare. M-am gindit doar la un text foarte scurt care sa surprinda. Multumesc pentru cuvinte.

  • haine vechi
    mariar, 12.01.2013, 11:51

    Pe vremea mea ... să fii liber însemna să nu ai prejudecăţi , să nu emiţi sentinţe , ba mai mult , atunci şi acum , " iubeşte şi fă ce vrei " rămâne vorba unui personaj cu ...sutană .

    • RE: haine vechi
      Simona Cratel, 14.01.2013, 10:19

      Nu am stiut daca sa mai raspund la acest comentariu avind in vedere ca am discutat cu dumneavoastra in particular despre asta. Pentru mine personal a fii liber inseamna exact opusul la "iubeste si fa ce vrei", dar nu in sensul "uraste si fa tot ce nu vrei", ci in sensul de a nu te lasa influentat de sentimente de orice fel ar fi ele, pozitive sau negative, adica a ramine obiectiv in toate privintele pe cit e uman posibil, iar in privinta lui "fa ce vrei", pentru mine trebuie inlocuit cu "fa ce trebuie, adica ceea ce este moral si etic".

Resurse

Simona Cratel este autoarea volumului Străinii, publicat de Editura LiterNet.
Siteul personal al Simonei Cratel

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Povestioara cu prăjiturele, Simona Cratel (4.7/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Adevărul despre mine, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Falling from grace, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mi-e dor de Praga, Simona Cratel (4.5/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Orice femeie ar trebui să aibă un stăpîn şi-un sclav, Simona Cratel (5.0/5 - 8 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer