Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

memoria.ro


Lidia Gheorghiu Bradley, Delia Oprea

29.01.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
http://www.memoria.ro/



Continuăm poate surprinzător aceste Cronici, în care v-am promis cărţi, muzee, expoziţii, invitându-vă în trecut. Site-ul despre care va fi vorba nu narează doct istoria României ci povesteşte destinelor unor oameni, chiar cu cuvintele lor, nu este un tratat de istorie despre un popor ci sunt istoriile personale ale oamenilor care îl formează. Una câte una, adunate, ele vor fi mereu mai mult decât istorie dar şi mai puţin decât realitatea pe care o povestesc.

Uneori a vorbi despre trecut pare imposibil, mai ales atunci când vrei să uiţi, alteori a vorbi despre trecut pare inutil, mai ales când crezi că anumite greşeli nu se pot repeta, a vorbi despre trecut poate fi dureros, inoportun, desuet, deplasat dar toate acestea se pot întâmpla doar atunci când nu ai făcut pace cu trecutul, iar pacea nu vine decât peste înţelegere.
Acest site vă propune să vă apropiaţi de trecut în alt mod decât cel al unei cărţi de istorie, este o relatare vie, uneori dureroasă, alteori ironică, dar mereu adevărată, despre evenimente mari şi mici, adevăruri personale, subiective, dar aceste subiectivităţi însumate pot da măsura unui timp.

Doamna Lidia Gheorghiu Bradley, preşedinta fundaţiei Aspera, prezintă acest site iar în final, prin bunăvoinţa domniei sale, am reprodus un fragment dintr-un interviu.
Invitaţia la memorie am vrea să fie catharsis dar şi împăcare.

(am ales să respectăm în fragmentul de interviu decizia celor care au făcut proiectul de a nu folosi diacritice, situl fiind mult folosit de românii din exteriorul ţării)
Memoria.ro - Interviuri, mărturii, memorialistică

Memoria.ro, creată de Fundaţia Aspera, este o bibliotecă digitală de interviuri, memorialistică, studii de istorie orală, cărţi şi imagini din istoria recentă a României, prezentând evenimente politice, sociale şi culturale ale secolului XX aşa cum acestea se reflectă în conştiinţa celor care le-au trăit. O astfel de colecţie nu poate fi niciodată exhaustiva. În schimb, fiind publicata pe Internet, un mediu relaţional, flexibil, divers şi democratic, ea poate aspira să cuprindă cu timpul o mare cantitate de mărturii. Acest sit se vrea o carte deschisă, în continuă elaborare, o colecţie integratoare şi interconectată a memoriei celor ce au trăit în România - sau au cunoscut-o îndeaproape - din 1900 până în prezent.

Categorii de public

Pentru publicul larg de orice vârstă, Memoria.ro poate deveni o sursa de cunoaştere a unor experienţe personale directe şi diverse, un mod de confruntare cu puncte de vedere diferite, sau de confirmare a unor istorii transmise de părinţi. Pentru cei foarte tineri, situl poate deveni o punte spre înţelegerea a ceea ce a fost, a ceea ce ar trebui continuat şi a ceea ce trebuie evitat. Pentru studenţii istoriei recente, baza de date conţinută aici poate completa o bibliografie tradiţională. Pentru cercetători şi specialişti, situl poate deveni un mod de a-şi face cunoscute lucrările unui public de specialişti din orice parte a lumii. Prin amploarea pe care o iau comunicaţiile prin Internet, sperăm ca acest sit să devină un valoros instrument didactic.

Iniţiatori şi specialişti

Memoria.ro a fost iniţiata de un grup de oameni cu profesiuni diverse - de la lingvişti la ingineri, medici şi muzicieni şi până la oameni de afaceri. Nici unul dintre iniţiatori nu este istoric de specialitate. Ceea ce ne-a motivat este dorinţa de a consemna şi împărtăşi experienţe umane, cu siguranţa efemere, dar din care se poate recompune lumea românească a secolului trecut în toată diversitatea ei; de a contracara efectele deformatoare ale propagandei ideologice; de a cunoaşte felul în care bunicii şi părinţii noştri şi-au trăit viaţa, în detaliile ei cotidiene, dar şi ca destin, prin propria lor relatare şi cu propria voce; de a deschide celor tineri o fereastra spre lumea care prinde astfel contur; de a oferi celor doritori de a-şi împărtăşi experienţele şi de a-şi publica cercetarea un mediu deschis pentru circulaţia ideilor, cu un public mai larg decât al oricărei biblioteci tradiţionale. Situl nu poate însă reuşi în a deveni un punct de referinţa fără implicarea istoricilor de profesie, pe care îi invităm să ne împărtăşească din rezultatele cercetărilor lor, să completeze conţinutul sitului prin studii şi opinii, sa definească contextul istoric în care se încadrează mărturiile colectate, să interacţioneze cu cititorii răspunzând întrebărilor acestora.

Componente

În versiunea 2002, Memoria.ro are următoarele componente:

(1) O baza de date conţinând interviuri şi articole de memorialistica publicate în cărţi şi reviste de circulaţie naţionala, precum şi interviuri inedite, luate la iniţiativa Fundaţiei Aspera sau a partenerilor ei. Sursa şi apartenenţa articolelor este menţionata în fiecare caz, împreună cu adresa sitului în care cărţile sau articolele au fost publicate iniţial. O maşina de căutare facilitează găsirea oricărui termen în documentele publicate pe Memoria.ro. Cititorii pot comenta şi schimba opinii pe baza textelor prezentate pe sit. În noiembrie 2002 baza de date conţine cca. 500 de articole.

(2) O baza de date cu interviuri luate populaţiei vârstnice din Braşov prin respectarea unei metodologii strict academice, în luna iulie a anului 2001, de către un colectiv de studenţi de la Facultatea de sociologie, sub îndrumarea Prof. Dr. Ştefan Ungurean de la Universitatea Transilvania din Braşov şi a Profesoarei Dr. Maria Bucur, de la Universitatea Indiana, Bloomington, precum şi a Prof. Dr. Smaranda Vultur, de la Universitatea de Vest din Timişoara şi a coordonatoarelor de proiect Jill Massino (Universitatea Indiana) şi Carmen Huluţă (Muzeul Ţăranului Roman). În noiembrie 2002 baza de date conţine cca. 50 de articole.

(3) Cercetătorii au acces la zone protejate pe care le pot folosi pentru schimburi de idei şi pentru publicarea unor proiecte în lucru la care colaborează cu alţi cercetători de la distanţă.

(4) Posibilitatea acordată oricărui autor şi cititor-autor de a publica articole şi fotografii în spaţiul virtual Memoria.ro, cu respectarea regulilor şi aprobarea editorilor sitului.

(5) Un index al cărţilor de interviuri şi memorialistică a secolului XX cunoscute până în prezent editorilor sitului.

(6) Un index al revistelor, studiilor, articolelor şi colecţiilor de istorie orală şi recentă publicate în medii tradiţionale sau pe Internet.

(7) Un index al siturilor de istorie orală, române şi internaţionale, recomandate de editori şi specialişti în istorie orală şi istorie recentă.

(8) Un for de discuţii care poate deveni şi o bancă de idei pentru proiecte viitoare de înregistrare a memoriei.

(9) O listă a noilor articole adăugate pe sit care va fi transmisa periodic abonaţilor. Ne bazăm pe sugestiile cititorilor pentru a completa atât banca de documente cât şi indexul, care, în ediţia 2002, sunt doar în stadiu de început.


Proiecte Stiintifice

Respondent: Elisabeta Ionita
Varsta: 68
Experienta: Cedarea Ardealului, deportarea evereilor, venirea rusilor
Intervievator: Radu Coltea
Categorii: Interviuri luate la Brasov, iulie 2001

Nascuta intr-o familie mixta, tatal maghiar, mama romanca, se afla la Oradea in momentul cedarii Ardealului, moment pe care il identifica cu inceputul necazurilor. Vorbeste despre armonia care domnea intre romani, maghiari, sasi si evrei si apoi despre prigoana impotriva evreilor dezlantuita in Oradea. Se regasesc apoi toate evenimentele istorice majore, ocupatia sovietica, nationalizarea, colectivizarea, despre care vorbeste cu o profunda intelegere umana si chiar dezvaluind aspecte mai putin cunoscute, legate de viata de zi cu zi a unui om obisnuit in acele vremuri.

...

Ma numesc Ionita Elisabeta, sunt din Alba, sunt nascuta la 13 septembrie '33, din parinti Nagy Iosif, maghiar si mamica mea Maria, românca si... am o fetita, Mariana, are cinci copii, baieti. Locuiesc în Brasov, am aici prin casatorie cu Ion Ionita, locotenent colonel la aviatia din Ghimbav si... Am cinci nepoti, numa' baieti, dragalasi si, am sa va povestesc din tineretea mea ...
...

Sa vorbim putin despre tineretea dumneavoastra, va amintiti cum l-ati cunoscut pe sotul dumneavoastra?

Aaa... [râde]. Mi-a fost sef. Am lucrat la... eram dactilografa la comisariat. Si asa m-a cunoscut. Si asa m-a... l-am cunoscut. Si bateam la masina si... stateam eu cuminte asa [râde].

Când v-ati casatorit, la cât timp de când l-ati cunoscut?

L-am cunoscut în '53, toamna, si în mai '54 ne-am casatorit.

Ati facut cununie religioasa?

N-am avut curajul. Si ne-am cumparat verighiete, nu pot sa zic, si inel, si inelul l-am purtat, verighetele le tineam acasa, nu era recomandabil pentru un ofiter sa poarte verigheta.

Si înainte de a va casatori, unde va ducea sotul dumneavoastra, unde mergeati împreuna cu el?

Aaa... la Casa Armatei, la bal. Si... asa era pe vremea aceea, în fiecare saptamâna era bal, în diferite cluburi. Organizate de... de...de sindicate. Si mergeam; atunci era la moda maragamba, conga, rock, fustele malagamba, si dansam, dansam. Si mergeam... foarte mult la spectacole. Era ansamblurile... atunci s-a înfiintat ansamblul armatei... foarte puternic, foarte frumos prezentat... a fost... s-o dus acolo... toate elitele din cântaretii români. Nemaipomenit [exlamatie]. Maria Vetern, atunci era foarte tânara si cum o cheama acum... acuma... bundita noua [cânta]... Moldovan, Moldovan. Vai ce cânta fata asta... [accentueaza aceasta propozitie]. Doamne... si... si ce ne placea [exclamatie]. Si megeam la ansamblu, era cântece si dansuri, pe urma mergeam la baluri, la Casa... în fiecare sâmbata era organizat la Casa Armatei, organizat... serata. Si civilizat, frumos, nu era ca acum, nu-ti era frica. Dansai pâna la 5 dimineata si mergeai linistit pe strada. Nimeni nu te ataca...

Si va aduceti aminte cum a fost prima întâlnire cu sotul dumneavoastra?

Prima întâlnire, pai... Prima întâlnire a fost, ca el a fost prezentat... eu lucram deja la Comisariatul militar, eram dactilografa. M-am dus acolo din interes prima data, pent'u ca se platea mai bine în armata decât la civil. Se mai dadea dupa salar, înca un spor, era salariul mai mare. Si pe mine foarte mult m-a interesat chestiunea aceasta. Si era o ordine acolo... mai erau ofiteri vechi, casierite... nu le-a dat drumul la toti, era unii retinuti pentru calitatile lor. Se purtau frumos si... avea nevoie de angajati civili. Si eram dactilografa, si eram foarte fericita ca am nimerit lânga un plutonier major, care era din elita, deci se purta foarte frumos cu mine, îmi dadea lucrari foarte frumos scrise, foarte ordonat si... Sotul meu acolo a fost repartizat prima data dupa ce-a terminat Scoala Militara... si... ne-a fost prezentat într-o sedinta, noul ofiter care o sa lucreze aicia si... Si eu eram când l-am vazut asa de... vai ce semana cu Mastroiani [râde]. Spuneam la fete "Vai ce dragalas cap de Mastroiani...". Si... întâmplarea a facut ca la un spectacol, ca noi primeam la servici invitatii, nu ne costa bani, era gratuit... nu stiu, comunistii ne trimeteau la spectacolele astea pe... considerând ceva politic si ne dadea gratis biletele. Si am nimerit lânga el. Si... întrucât era nu stiu ce manifestare, nu stiu ce... era si consilierul sovietic chiar în primul rând, s-a dat ... aaa... printre rânduri s-a distribuit... era maare [accentueaza] lucru pe vremea aceea, în anii '50, sa vezi portocale... si ne dadea câte o portocala... Si eu care n-am mai vazut o portocala dinainte de razboi, de când eram mica, si el mi-a daruit si portocala lui... ca el e din Constanta si acolo, fiindca sunt vapoare, el e satul de portocale [râde]. Si asa a fost, foarte interesant, a... a fost ... Pe urma iarasi am nimerit... eu mergeam cu bilet la mare, am primit bilet, si el mergea acasa la parinti. Si am nimerit în aceleasi locuri, fiindca aveam foi de drum. Fiindca aveam de la aceiasi institutie, am nimerit cu el în vagon si cu înca un coleg de-al lui. Si am mers pâna la Constanta si tot timpul am râs, am vorbit, nu stiu ce... si... cica, unde am sa dansez? "P-acolo, daca s-o fi organizând ceva...". Si, într-o seara m-am pomenit ca ... venea niste baieti, imbracati civil [accentueaza]. Nu era îmbracat militar si venea acolo la statiune la bal si m-a gasit si pe mine si m-a dansat si gata [exclamatie]. Ne-am îndragostit. Si-am visat dinainte, stiam c-am sa ma casatoresc, ca am visat ca ma plimb pe malul marii sub palmieri, ceea ce nu exista palmieri la Constanta, palmieri, eu totusi am visat palmieri. Si am visat ca vad umbra, pe nisipul luminat de luna, doua umbre: un barbat care poarta cascheta, vedeam umbra si eu, vedeam pantofi albi... si zice ca o femeie viseaza pantofi albi se marita, se face mireasa [râde]. Asta am visat. Si m-am casatorit cu el si am trait foarte fericita. Foarte multumita. E... un barbat excelent, un caracter nemaipomenit, ca n-o mintit în viata lui... doua boabe [râde] Si ma suparam când... numa' o minciuna asa... ca tr'buie, musai, când era asa o situatie... "Nu" [accentueaza ]. Asa ceva: "Nu!". De fapt, foarte interesant, desi-i ofiter, bunicul lui a fost protopopul Ialomitei... Niculescu... daca... umblati prin arhive gasiti în anii 1800, protopopul Ialomitei, Niculescu, e bunicul din partea lui maica-sa. Deci avea unde sa învete caracterele.

Si va aduceti aminte cum era protocolul oficial al cununiei?

A... colectiv... [râde] Intram acolo la ofiterul starii civile... Puneau banderola, lua ceva acolo si ne citea acolo: despre familie, despre drepturile familiei... în stil comunist, cu copiii, nu stiu ce ne spunea acolo, frumos. Si-i cununa pe toti deodata. Pupati-va, sunteti casatoriti [râde], indiferent daca erau 12, 20 sau 2 sau 3, tot asa se cununa [râde].

...

Ati avut probleme materiale cu cresterea fetitei ?

Nu, pentru ca ea când a fost mica sotul meu a avut un salariu substantial si cum v-am spus, si eu am fost dactilografa, am lucrat 17 ani în armata, si el un salariu mai bun... Ei, nu pot sa ma plâng, pentru ca eram într-un anturaj disciplinat, ordonat, ca desi se zice c-am trait în comunism, ei, n-a fost chiar asa, si în familiile de ofiteri, acolo, între noi mai glumeam, mai vorbeam, vorbeam noi de comunism, mai vorbeam si noi cum o sa fie în balul cutare, când o sa mergem la munte, când o sa mergem la mare, faceam foarte [accentueaza cuvântul ] multe excursii, pe jos de acasa pâna sus la Pietrele lui Solomon si pâna sus în vârf, la... ziceti acolo sus la Poiana, cum îi zice?... Am si uitat... si mergeam pe jos acolo... aaa... pe unde merge telefericul...

Postavarul...

Postavarul. Pe jos sus, pe jos înapoi, cu fetita cu tot si faceam acolo afara mâncare pe spirtiera si mai faceam si câte un foculet, dormeam acolo, luam si corturi. Am vazut si ursul odata, când culegeam zmeura. Era foarte frumos. Apoi... Ne-am organizat viata: serviciu, acasa, treaba, mâncare, ca nu stiu ce, curatenie, treaba, excursii, câte un film, la un bal vara la mare, toata vara stateam la Constanta. Plecam când lua fetita vacanta si veneam toamna, lua si sotul, avea concediu substantial si statea si el cu noi si era frumos. Nu ma pot plânge .

În familie cum se împarteau rolurile ?

Obisnuit, dar sotul meu avea boala, când ia salariul sa-mi asigure camara, sa nu fug toata ziua pe la alimentara si-mi asigura camara: cu ulei, cu zahar, cu cafea... cu orez, faina, toate astea si deci numa' lucrurile proaspete, lapte, carnea, tot dupa astea ma duceam. Si când fetita era la Constanta si eu eram acasa, atunci mâncam la Casa Armatei ca sa facem un pic de economie, ca faceam conserve si faceam împreuna. Faceam vin de zmeura, vin de visine, puneam muraturi, puneam muraturile alea bune, la... cum se face în regat, la butoi, cu pepeni, cu muraturi... cu toate alea, cu gogonele... Si-i placea sa faca vin, eu faceam dulceata de zmeura, jeleuri, toate astea si... Odata mi-a si spalat rufele [râde] numai ca le-a amestecat... a pus rufele albe... le-a spalat, le-a spalat, dragutul, ca sa scap sa-mi faca o surpriza când vin eu acasa, ca am fost retinuta.... Ca pe timpul lu' Ceausescu, când ne spunea ca dupa masa avem de lucru... asta era ora suplimentara si trebuia sa ramâi sa faci treaba. Si erau rufele muiate si el le-a spalat, ca el era acasa, a venit mai repede din deplasare. Deci ma ajuta. N-a baut n-a... eu fumez, el nu fumeaza si uraste bautura, nu poate sa sufere bautura. Era un om foarte ordonat, foarte curat... o meritat serviciul pe care l-a avut.

....

Îmi spuneti, va rog, cam ce sarbatori se tineau în familie?

În familie, în secret tineam si Craciunul si Pastele. Cea mai mare fericire era când era Pastele de... de 1 Mai [râde], caci aveam liber. O data a picat chiar de 1 Mai. Dar Craciunul comunistii îl sarbatorea de 30 decembrie, 31 decembrie. Atuncia se înalta pomul, nu se înalta din timp, asa ca acuma. În ultima zi a anului. Si asa era. Si în secret sarbatoream, pentru ca simteam în suflet asa, da...

Si asa cu pile, mai pe ascuns se putea face rost de pom chiar de Craciun, în Ajun sa aveti pom în casa?

Noua ne trimitea pom de la unitate... aaa... pentru 30 decembrie si daca eu nu puteam sa fac rost de undeva sau nu aveam... aveam una plastica. Atuncia se... ce sa fac? Pomu' îl ridicam la sfârsitul anului si nu ridicam de Craciun. Numai faceam cozonaci, toate alea. Da' copiii deja stiau. Ei tot mergeau în Piata Sfatului sa vada când pune pomul.[râde]. Ei stiau deja, ca si la scoala tot asa se facea, pe 30 decembrie. Atuncia era euforie mare. Atunci era voie tot, în jurul pomului sa fugi. Asta tot un simbol e, indiferent ca faci în 25 sau 30, dar ziua aceea de taina, cântam cu ea, cântam la pian [cânta].

De sarbatorile oficiale îmi spuneti va rog ce se facea?

Aaa... defilare. De 1 Mai însa era organizata prin institutii, trebuia sa te prezinti.Un exemplu, daca cineva lucra la fabrica Tractorul, sa zicem, mergea acolo. Acolo i se repartiza un steag, o pancarda, facea apelu'. Daca lipseai si de 1 Mai si de 23 August, mai lipseai si alta data, zicea: "Vezi, vezi, vezi... vrei sa nu-ti pierzi serviciul mergi si la defilare." Si mai stimula, mai stimula si cu câte un premiu, de 1 Mai, de 23 August... Si de frica sa nu piarda slujba, daca avea slujba buna, daca merita, sa... si femeile se mai justifica prin: ,,N-am venit, stiti ca... am avut de spalat si cu rufe, am mai facut si eu curatenie". Apai, dar eu tin minte ca seful zicea: "Apai, de 23 August vii, dar n-ai sa speli si atuncia rufe", ca ma ia si pe mine, ca ce... asa e organizat, asa... ai chemat oamenii la... Da' asta a fost ani de... deja s-a obisnuit lumea, ca vita mergea acolo si nu stiu ce... da-n ultimul timp nu prea mergea lumea la defilare, nu prea. Si oricum, în anii '80 era lipsa, asa, si la un moment dat parca s-a si desfiintat... nu stiu cum... nu mai era defilare, nu stiu...

Si dupa defilare ce se facea, unde se mergea?

E... atuncia se bucura lumea când se termina defilarea, ca mergea la iarba verde ca era ziua libera si cu o zi înainte se dadea carne ba carne, ba... cascaval, masline, tot ce nu se gasea mai înainte. Si avea cu ce sa mearga, macar o zi acolo, facea si ei niste mici, acolo, lua bere. Fiindca tot era liber, nu voia neaparat sa sarbatoreasca ziua aceea... aaa... mai dadea acolo, se mai întâlnea, era liber. Oficial nu trebuia sa se chiuleasca. De-abia astepta sa termine odata defilarea si hai sa mergem.

De 1 Decembrie se organiza ceva?

La un moment dat chiar m-am mirat, ca stiam ca era o zi interbelica si foarte tare m-am mirat si în ziua de azi, pentru ca înainte se comemora numai zilele comunistilor, în mai si aia de 8 Mai si ziua partidului comunist si nu stiu ce, si la un moment dat a aparut o... sarbatoare nationala. Deci s-a simtit de la putere o... o iubire de tara, sau nationalista, nu stiu cum sa zic... nu stiu cum sa zic. Probabil ca asa-s oltenii, ei, ei mai dau, nu, nu se lasa asa. A fost... a fost 1 Decembrie pe timpul lui Ceausescu. Si s-a discutat, si s-a aratat la televizor despre fauritorul României Mari, despre Mihai nu. Da' ne-a aratat odata si pe Mihai, când a aratat abdicarea.

Erau cumva si sarbatori locale ale Brasovului?

Da. Junii... junii... E o splendoare. În fiecare an, asta... în mod traditional, fara exceptie, indiferent ce regimuri, ce partide au fost la putere, indiferent cine... Junii [accentueaza]... veterani. Ei veneau, coborau din Schei cu straiele lor, pe cai, cu muzica, crucea în mâna, cu steagurile cu Sfânta Fecioara pe ea si caciulile lor si mantiile lor si ne salutau: "Christos a înviat!"

Spuneau...

Indiferent...

Si pe vremea comunismului spuneau : "Christos a înviat" ?

Da, eram aicia la poarta si era cu crucea în mâna, batrânul : "Christos a înviat!"

Cum se gaseau cartile atunci, se putea citi orice, nu erau restrictii în perioada comunista ?

Era dezastru... la începutul comunismului erau scriitori absolut comunisti. Niste gunoaie de romane, ca poate sunt între ele si bune, nu Karl Marx sau asta, sau cum sa spun... stiintifice. Niste gunoaie de romane, asa... foarte urâte. De la un moment dat nici n-am... cu coperte frumoase... si înauntru era groaza. Si mai aparea niste romane începute în perioada interbelica si continutul pe parcurs a ajuns la deznodamântul în stil comunist.Adica întotdeauna patronul e de vina, bancheru' e de vina, contele e de vina, boieru-i de vina si totdeauna iesea la suprafata saracuNULL, muncitoruNULL, ca ala are dreptate si ala a suferit si nu stiu ce... si alalalt l-a asuprit. Deci, pe... pe aceeasi moneda.

Va aduceti aminte o astfel de carte ?

Sincer sa spun ca cica ce este, cine este nici nu luam, nici nu citeam. Sau la biblioteca, când ma duceam luam pentru fetita mea... aaa... biblioteca pentru copii traduse în franceza. Am si acuma. Si poezie, Eminescu ... Labis, când am pus mâna pe Labis s-o... Sau... aaa... când a aparut Goga ce m-am bucurat ca poate si fetita mea sa ... Si asa. Era multe, asa... daca... poate si acuma mai gasiti... romane dinastea frumoase... aaa... nu-mi vin acum... "Cei trei muschetari " si toate astea, stiti. Si decât sa citeasca toate gunoaiele mai bine i-am dat literatura... frantuzeasca. Ce sa faci? Daca nu era [exclamatie]. La urma a aparut pe timpul lui Ceausescu ... aaa... cînd am vazut Jani si când am vazut diferite carti care n-am... nici nu era voie, "Femeia în alb" sau... am ramas fericita cum mânca fetita mea cartile, nu altceva. Însa din cartile vechi românesti nu mi-a ramas decât... daca stiti "Garoafa", nu stiu daca stiti... nu, nu stiti... însa au fost niste romane foarte frumoase, nu politice, romane de dragoste românesti... ce frumoase erau [exclamatie]. Aparea în fiecare saptamâna câte un roman, da' frumoase. Întâmplari, întâmplari, diferite întâmplari. Da, nu, nu era vorba de politica... era cu dragoste, inserate acolo si alte...

...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer