Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Prefaţă la Psihoterapie. Din experienţa unui practician jungian


Lavinia Bârlogeanu, pe marginea unui volum de Marie-Louise von Franz

30.04.2014
Editura Herald
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Marie-Louise von Franz
Psihoterapie. Din experienţa unui practician jungian
Editura Herald, 2013

Traducere de Walter Fotescu


Citiţi un fragment din această carte.

*****

Intro

Marie-Louise von Franz (1915 - 1998) s-a născut in Germania, la München, în familia unui baron austriac, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Elveţia. În 1933 l-a cunoscut pe C.G. Jung, la vârsta de 18 ani, şi i-a fost cel mai apropiat colaborator până la moartea acestuia. Doctor în limba latină medievală la Universitatea din Zürich, a realizat traducerea unor texte alchimice medievale, ajutându-l pe Jung în studiul său asupra alchimiei, în schimbul şedinţelor de psihoterapie şi al formării sale ca analist. A preluat mesajul operei lui Jung la un nivel foarte personal şi a căutat să îl transmită mai departe şi să îl dezvolte, fără a fi o adeptă oarbă a concepţiilor marelui psihiatru elveţian. Din contră, von Franz a lăsat o moştenire proprie în psihologia analitică, formată din nenumărate scrieri şi analize, dar şi din numeroşii analişti pe care i-a format personal de-a lungul anilor. Cu toţii au respectat personalitatea deosebită a analistei, cultura sa impresionantă, capacitatea sa de analiză a naturii umane, nivelul său de individuare, dar şi căldura şi compasiunea ei. În 1948, von Franz a înfiinţat Institutul C.G. Jung din Zürich, cu acordul şi contribuţia lui Jung.
 
Opera
Scrierile autoarei (publicate majoritatea în limba engleză în original) urmăresc să descifreze semnificaţia psihologică a unor creaţii universale cum sunt alchimia, numerologia, I Ching-ul, miturile şi poveştile populare etc., pentru a descoperi şi înţelege tiparele fundamentale ale psihicului uman: Alchemy: An Introduction To The Symbolism And The Psychology, Creation Myths, On Divination and Synchronicity, Number and Time etc. Între scrierile sale, renumită este o serie de lucrări care au ca temă interpretarea psihologică a basmelor din numeroase tradiţii ale lumii, dintre care amintim numai: Interpretation of Fairytales, Feminine in Fairy Tales, The Cat: A Tale of Feminine Redemption, Psychological Meaning of Redemption Motif in Fairytales, The Shadow and Evil in Fairy Tales. De asemenea, o lucrare de primă mână este analiza realizată asupra scrierii lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ, The Problem of Peur Aeternus, care reprezintă de fapt analiza unei probleme sociale moderne, relaţia proiblematică a fiului, care refuză maturizarea, cu mama sa.

****
Prefaţă

Psihoterapie nu este pentru uzajul exclusiv al psihoterapeuţilor jungieni sau de altă orientare. Cred că este un instrument util pentru un public cât de cât familiarizat cu psihologia analitică şi, la rigoare, pentru cititorul interesat să se cunoască, să-şi exploreze interioritatea şi să evolueze psihic. De fapt, miza cărţii, din punctul meu de vedere, este aceea de a oferi o imagine în legătură cu procesul de dezvoltare psihică ce se desfăşoară în interiorul nostru şi de a ne provoca să devenim tot mai conştienţi, prin reflecţie şi efort personal, de miracolul pe care-l conţinem în noi: "Marele Om", Sinele, centrul sau nucleul care organizează creşterea noastră psihică. Cu o profunzime şi cu o rigoare exemplare, Marie-Louise von Franz scrie şi, pe alocuri, ne vorbeşte în secvenţele de interviu prezentate la finalul câtorva capitole, despre sâmburele de divinitate care ne dirijează, în secret, în direcţia împlinirii destinului nostru. Este ceea ce Jung numeşte autorealizare sau individuare realizată în mod conştient, pentru că, aşa cum ne previne autoarea "Până şi ceva atât de măreţ ca Sinele, poate fi realizat numai de către Eu. Aceasta se înţelege prin autorealizare" (p.15)...
 
Sinele desemnează arhetipul totalităţii şi imaginea lui Dumnezeu coincide cu acest arhetip. Nu înseamnă, fireşte, cum explică von Franz în discursul ei despre autorealizare, că imaginea lui Dumnezeu din Sine îl înlocuieşte pe însuşi Dumnezeu, ci doar că îl simbolizează.
 
Există un sens etic în toată această abordare jungiană care, foarte simplu, ar putea fi formulat spunând că nu ne naştem oameni - dincolo de nivelul biologic -, ci devenim oameni, ceea ce înseamnă că nu trebuie să irosim şansa de a ne fi născut, plecând de pe lume la fel de inconştienţi cum am intrat. Conştientizarea sâmburelui divin din interior, a Sinelui, este, cu alte cuvinte, opera misterioasă căreia ar trebui să ne consacrăm. Iată aspectul pedagogic şi mistic-religios al psihologiei analitice. Cred că tocmai acest aspect a provocat, în timp, constituirea grupului semnificativ de adepţi al psihologiei analitice, dar - să nu ignorăm - şi criticile furibunde ale opozanţilor. Lui i se consacră Marie-Louise von Franz în lucrarea de faţă, dovedindu-şi fidelitatea faţă de esenţa gândirii mentorului său, de altfel tot timpul prezent în paginile cărţii...
 
Un spaţiu generos este consacrat, în prezenta lucrare, prezentării funcţiilor psihice şi a modului în care interacţionează ele în conturarea unei tipologii foarte utile în procesul de analiză, dar şi în autocunoaştere. Autoarea atrage atenţia (pornind de la cunoscuta lucrare "Tipuri psihologice", rodul a peste douăzeci de ani de muncă a lui Jung în domeniul psihologiei practice, după cum ne asigură el însuşi) asupra dificultăţii, în cazul anumitor oameni, de a-şi recunoaşte apartenenţa la un tip şi în acest sens furnizează - în descrierile efectuate şi prin exemplele la care recurge - repere deosebit de utile cititorilor care-şi propun să facă din ei înşişi, sau din alţii, un obiect de cunoaştere. Fără să absolutizeze valoarea tipologiei jungiene, von Franz insistă asupra fertilităţii modelului tipurilor, în sensul că pe baza lui individul poate descoperi modul şi sensul în care este necesar să evolueze...
 
Pe un spaţiu extins al lucrării, Marie-Louise von Franz clarifică metoda imaginaţiei active instituită de Jung, atrăgând atenţia asupra a ceea ce o diferenţiază în raport cu alte tipuri de imaginaţie, cum ar fi "cinematograful interior" şi monologul cu un complex sau cu un afect. Autoarea formulează apoi criterii de discriminare a acestei metode faţă de procedee diferite ale meditaţiei religioase ori faţă de formele orientale de Yoga, şi chiar faţă de practicile de meditaţie ale alchimiştilor de care se apropie, totuşi, cel mai mult. Cu multă competenţă von Franz se referă la procedurile de imaginaţie dezvoltate de alte şcoli psihologice, arătând că imaginaţia activă jungiană se distinge de "antrenamentul autogen", de meditaţia cu temă sau de "visul în stare de veghe" prin caracterul ei non-programatic, prin libertatea totală a celui care o practică de a urma în fiecare moment deciziile absolut individuale, fără nicio îndrumare, fără niciun model de urmat, fără nicio exigenţă referitoare la postura fizică, fără intenţia de a ajunge undeva anume.
 
Cartea pune la dispoziţia analiştilor din România un excelent instrument pentru practica psihoterapiei, iar cititorului interesat de psihologia analitică şi de propria lui dezvoltare psihică un cadru complex de autoevaluare şi de cunoaştere a bazelor şcolii jungiene. Marie-Louise von Franz este una dintre cele mai importante reprezentante ale acestei şcoli, care a publicat peste 30 de lucrări şi studii dedicate clarificării şi dezvoltării celor mai importante aspecte ale Operei lui Carl Gustav Jung. Fidelă maestrului său până la sfârşitul vieţii, nu ezită să-şi exprime recunoştinţa faţă de el, spunând "Îi datorez totul!".
(Lavinia Bârlogeanu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer