Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O expoziţie


Augustin Ioan

23.09.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
S-a deschis, pe 22 septembrie 2014 seara, expoziţia Brâncoveanu 300 - Tradiţia continuă, în atrium-ul Bibliotecii Naţionale. Cititorii atenţi ai rubricii au putut urmări un mini-serial Brâncoveanu scris în perioada pregătirii expoziţiei. Este un proiect al UAR, curatoriat de prof. Marius Marcu Lapadat şi în care dl. academician Răzvan Theodorescu a girat ştiinţific partea despre arta şi arhitectura perioadei Brâncoveanu propriu-zisă, în vreme ce eu m-am ocupat de receptarea şi asimilarea moştenirii zise brâncoveneşti în arhitectura vernaculară şi în arhitectura monumentală a unor edificii de stat ale regatului României, ba chiar şi în perioada comunistă. Dacă nu se isprăveau puţinii bani avuţi la dispoziţie, puteam ajunge chiar la zi cu investigaţia. Poate că o vom face, extinzând proiectul.
 
Se cuvine să aduc mulţumiri personale: Uniunea Arhitecţilor, din puţinul strâns pentru proiecte culturale, este instituţia care, prin dna preşedinte dr.arh. Viorica Curea, a finanţat demersul. Apoi, prin intermediul dlui director Ioan Matei de la Ministerul Culturii, ni s-a oferit generosul spaţiu şi o posibilă continuare a cercetării, cu un alt proiect; mă bucur că dânsul nu a renunţat la noi, în ciuda schimbărilor din minister, viforoase, din primele opt-nouă luni ale anului 2014. Apoi, dnei Luiza Barcan pentru cele trei panouri despre arhitectura de biserici vâlcene din perioada studiată, care au fost, alături de multe altele, relevate atent de regretatul ei soţ, sculptorul Alexandru Nancu, împreună cu Fundaţia Habitat şi Artă în România; două din biserici au fost strămutate în Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, Vâlcea, restaurate şi readuse în cult cât a trăit Alexandru; altele au ars, de câtă grijă are comunitatea de patrimoniu. În fine, argumentele furnizate de către Luiza Barcan pe cele trei panouri propuse de dânsa, sunt de luat în seamă în această ipoteză a continuităţii vii de tradiţie în mediul rural. Noi am găsit dovezi fotografice că această tradiţie rurală (nu mai îndrăznesc să îi spun vernaculară) continuă, mai ales în zona vâlceană, nu neapărat cu performanţe, dar e acolo, încă vie.
 
Apoi, am avut acces la unele relevee făcute în diferite perioade de către foşti studenţi de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu şi acestea ne-au fost găsite şi puse la dispoziţie de colega noastră mai tânără, dr.arh. Irina Calotă. Multe alte bogăţii se află, unele nevăzute de alţi ochi decât cei ai colegelor şi colegilor mei mai tineri, care pe multe le-au scanat, salvându-le de la distrugere, în aceste arhive ale şcolii noastre.
 
Pentru noi a fost un excelent proiect de cercetare: am aflat multe despre omul şi despre voievodul Brâncoveanu, lucruri care aproape că ni l-au redat, pentru o clipă, în toată complexitatea personalităţii sale, dincolo de encomioanele aduse în acest an. Sunt multe faţete ale moştenirii sale despre care ştim puţin şi/sau nu putem vorbi prea deschis, pentru că multe sunt ipoteze şi intuiţii, dar limbajul academic cere mai mult de atât, iar dovezi nu sunt. Am recitit ipotezele lui Vasile Lovinescu, despre portretul cu meşterii constructori, de pe faţada Hurezilor, precum şi importantul studiu al antropologului parizian Radu Drăgan care, pe vremea când era, încă, doar tânăr arhitect român, a publicat în câteva numere din revista Arhitectura din 1988, studiul său Au cunoscut meşterii lui Constantin Brâncoveanu secţiunea de aur?. E un studiu de recuperat critic şi, poate, autorul ar vrea să îl rescrie, după 26 de ani de la publicare, pentru că multe întrebări puse acolo sunt şi astăzi valide.
 
În fine, un cuvânt despre colaborarea între autori. Nu e prima oară când am onoarea să colaborez cu dl. academician Răzvan Theodorescu şi mă bucur că, încă o dată, am avut privilegiul de a afla lucruri extrem de interesante legate despre epocă şi despre arta din vremea domnitorului-martir, uneori, chiar legate de secţiunea mea din expoziţie (precum mărturia lui Doicescu, potrivit căreia Carol II le-ar fi cerut expres, lui şi lui GM Cantacuzino, arhitecţii participării României la Expoziţia Mondială de la New York, din 1939: "Să faceţi ca la Hurezi!")  Mai apoi, s-au iscat şi o serie de ipoteze de interpretare, care urmează, însă, să fie argumentate cu alt prilej. Cu Marius Marcu-Lapadat, care a administrat foarte serios acest proiect, am o experienţă de cercetare care merge îndărăt până prin 1997. Mă bucur că, în acest context, ne-am reluat bunele obiceiuri ale muncii în echipă, făcând, bunăoară, o campanie fotografică la ctitoriile brâncoveneşti fix cu două weekenduri înainte de inundaţiile de anul acesta, care au devastat binecuvântatele plaiuri vâlcene, pe care eu le ştiu şi le iubesc încă de când am făcut armata aici, în 1983-84 şi, după 1997, când, cu regretatul prieten Alexandru Nancu şi cu Luiza şi cu atâţia alţii, am făcut, zece-doisprezece ani la rând, lucruri de pomenire pe acolo...
 
Vă invit la Biblioteca Naţională, pentru a vedea expoziţia Brâncoveanu 300.

 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer