Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Spaţiul public, arhitectura, arta (planuri de discuţii)


Bogdan Ghiu

25.10.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Etc.
 
Erodarea neoliberală a spaţiului public: dispariţia/acapararea SP este actualitatea SP; luptele public/secret aici se dau, sînt cele mai actuale.
 
Spaţiul public şi politica: oraşul clasic, centrat, sacralizarea şi autocelebrarea puterii politice.
 
Spaţiul public şi economia: azi, actualitate, acaparea economică a SP, cu acordul şi binecuvîntarea, garanţia puterii politice, desigur.
 
Spaţiul public şi arta: discuţie recurentă, dar pericolul estetizării, al decorării SP.
 
Spaţiu public / Spaţiu comun
 
Spaţiu public şi politică / politici (politic/policies): garantare, dar ne-însuşire; accesul.
 
Spaţiul public şi arta (publică): arta în spaţiul public (temă recurentă a artiştilor, colaborare arhitecţi-artişti.
 
Spaţiul public şi democraţia fluxurilor: economic, financiar, uman (maşină/reţea/monument).
 
Spaţiu public, acces, democraţie
 
(Micro-)specificităţi (culturale) ale spaţiului public: oraşe, cartiere, epoci.
 
Spaţiul public: fragil (expus: arta) // efemer // ameninţat, periclitat // potenţial, virtual: poate fi ocupat, distrus, acaparat, abuzat, şi chiar este, asta se întîmplă tot timpul. De-asta trebuie permanent apărat, cultivat, reafirmat, manifestat. E în acelaşi timp material şi simbolic. Trebuie reconstruit tot timpul.
 
Arta ar trebui, poate, nu doar să ia ca atare, de bună, de-a gata, de la sine înţeleasă, definiţia spaţiului public, aceasta este deja dată, deja astfel concepută încît să nu poată fi re-definită. Arta, artiştii ar trebui, poate, ar fi, strategic, mai bine dacă ar propune o definiţie a lor, o contra-definiţie a spaţiului public ca spaţiu comun.
 
Cetatea, spaţiul public ca casă-a-fiinţei-comun (fiinţă - comun)
 
CASA: privată (persoană, familie, sînge, descendenţă, oikos, gospodărie) // public-comună. Confuzia gospodărie/cetate, economie/politică. Economia e prin esenţa ei privată, numai politica vizează comunul.
 
Arta nu doar în spaţiul public, acesta nu pre-există, ci arta ca spaţiu public, ca reafirmare a spaţiului public ca spaţiu comun, în comun.
 
Arta manifestă, re-marcă, afirmă spaţiul public afirmîndu-se pe ca spaţiul public prin excelenţă.
 
SPAŢIUL PUBLIC: distanţa deschisă de reflecţie şi deliberare, de întîlnire permanent re-constituantă - acolo unde se doreşte formarea de habitusuri şi reflexe, de automatisme.
 
Arta nu trebuie să decoreze spaţiul public, ci permanent să-l refacă.
 
SPAŢIUL PUBLIC e locul graniţelor sociale trecute, al negocierii non-negociabile a alterităţii în toate declinările ei, care compun societatea.
 
ARTA nu ca estetizare-decorare-ornamentare, ci ca practicare, ca spaţiere publică ne-dată. "Vandalizare", "profanare" (invers, Agamben).
 
"Curatorierea" spaţiului public. 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer