Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Eu plec!


Yasuhiro Yotsumoto, traducere de Ioana Ieronim

01.07.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Fiul meu care-a plecat la grădiniţă dimineaţa
s-a întors acasă bărbat de 35 de ani.
Ai întârziat, i-am spus.
Mda, răspunse el cu voce groasă de bărbat
privind drăgăstos ceasul cu cuc.

Ce-ai făcut până la ora asta, a întrebat soţia mea.
Ei, a surâs el cu acel zâmbet al lui şi ne-a spus
Că e însurat de trei ani şi lucrează ca inginer spaţial,
şi-a rezumat viaţa cum făceam eu odată.
Hei, nu cumva a şi albit puţin!

Mi s-a părut ciudat, fiul meu să-mi toarne sake în ceaşcă
el de aceeaşi vârstă cu mine - i-am murmurat "mulţumesc, de ajuns".
Soţia ne privea pe amândoi, comparând faţa mea cu a lui, a lui cu a mea
şi el a-nceput să ne spună cum va fi planeta peste 30 de ani,
ceea ce pe noi ne-a umplut de uimire şi oroare.

Cum aţi supravieţuit într-o lume atât de groaznică!
Dezastrul mediului, explozia populaţiei, armament nuclear, rasism, terorism.
Problemele, desigur, se văd încă de-acum în faşă,
iar acest aici, acum a şi devenit trecutul irevocabil pentru fiul meu şi familia lui în viitor,
oricât de confuz pare,
e clar că al lor e scenariul cazului cel mai grav.

Ce-ar fi dacă mama şi eu am încerca de-acum înainte să schimbăm toate astea?
Nu prea sunt sigur, tată, ce s-a făcut e bun făcut.
Soţia mea l-a prins de mânecă şi l-a rugat, într-un mod straniu, teatral,
să rămână acasă.
Eu înţeleg ce vrea el să spună, ar însemna să te împotriveşti destinului.

E vina noastră
şi totuşi fiul meu n-a scos un cuvânt de reproş.
Oare pentru că eu nu mai fac parte din lumea lui?
Am o vagă curiozitate,
dar ce importanţă are de fapt cum este.

"Nu vă faceţi griji pentru noi. Dac-avem noroc câştigăm loteria şi emigrăm pe lună"
Ţinând o mână în şold, la spate,
cu mâna cealaltă, mi-a strâns mâna, pe soţie a sărutat-o
pe obraz, ca un străin din Vest.
În urma lui căzu întunericul miezului de noapte
pe când ne spunea,
eu plec, cu vocea unui copil de cinci ani.

(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer