Constanţa cu colesterol (începutul grilei de toamnă la RRC)

Pentru a marca trecerea de la "grila de vară", de vacanţă, la grila "serioasă", de toamnă, la grila "de lucru" care va demara luni, 12 septembrie 2016, la Radio România Cultural, vă propun o trecere de la primul meu oraş, acela în care mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa şi în care mă strămut în fiecare vară - e vorba de Constanţa - înapoi la Bucureşti, oraşul maturităţii şi al activităţii laborioase, al muncii.

Fiecare avem (şi sîntem) mai multe oraşe, sîntem stratificaţi, ne-am format schemele inconştiente, spontane, reflexele şi obişnuinţele spaţiale şi temporale, altfel spus orientarea şi raportarea la lume, dar şi modul de inserare (sau de dez-inserare) în societate, în funcţie de oraşele prin care am trecut, în care ne-a fost dat să trăim sau (mai rar) în care am avut luxul de a fi putut alege să trăim. Fiecare dintre noi e compus din oraşe, întotdeauna mai multe. Oraşele ne modelează, sîntem fiinţe-oraş, sîntem structuraţi "urban", ca o multitudine de oraşe care se suprapun şi se intersectează, generînd o geografie şi o arhitectură, o topologie şi o ritmologie, o ritmică imposibile, dar care ne definesc în cel mai singular mod.

Despre Constanţa, oraşul "meu" (sau chiar oraşul-eu), primul strat de oraş a înjghebării-"eu", voi spune, scurt, că este, din păcate, în momentul de faţă, un oraş pre-modern, un oraş rămas şi lăsat în urmă de cei care, deşi l-au condus, erau codaşi nu la oraş, cum se spune, ci codaşi în materie de oraş. Constanţa este un oraş ne-dezvoltat şi sub-dezvoltat, un oraş fără urbanitate şi fără "civicitate", aş putea spune, un oraş-aşezare, în care, ca atare, nu ai ce să faci. Un oraş paradoxal, un oraş care nu există. Constanţa actuală nu este nici Tomis, nici propriu-zis Constanţa. Nu este nimic.

Aici, la Constanţa, mergînd pe străzile ei fără trotuare (adică cu trotuarele ocupate de maşini) şi fără copaci, mi-a venit ideea, deloc nouă sau originală, dar pregnantă, puternică, de a asemănă oraşul cu un trup, cu un organism. Iar felul în care arterele şi venele unui oraş mare precum Constanţa sînt obstruate, adică devastate, ocupate, privatizate, mă face să spun că falsa modernizare aşa cum o înţelegem noi acum este asemenea colesterolului. Mîncăm repede şi gras, iar automobilele (dacă se poate cît mai mari) sînt, de fapt, nişte burţi revărsate. Modernizare-colesterol, oraşe cu colesterol, cu arterele obturate, asta am văzut, vara aceasta, la Constanţa. Oraş al viitorului? Da, dar doar în sensul urbanităţii din emisfera sudică şi săracă a planetei.