06.12.2016
Aşa se întâmplă de obicei când încep Sărbătorile. Auzi cum că să fii mai bun, să încerci mai mult... Câteodată sunt cuvinte puse pe muzică şi sună bine. Alteori sunt puse pe un gol interior şi sună prost. Dogit, găunos, repetitiv, festivist, fără sens.

De cele mai multe ori, pur şi simplu, nu sunt cuvintele potrivite. Nu pentru tine. Nu sunt măsura ta, nu-ţi stau bine, nu te ajută, nu schimbă lumea, nu îţi schimbă lumea, nu schimbă nimic.

Mă tot gândesc zilele acestea la ele. La cuvinte. La ce pot face.

Mă gândesc la cele pe care le-aş înapoia. Nu, mulţumesc, aş zice, nu sunt pentru mine. Eu nu locuiesc în ele, nu mă reprezintă, nu mie ar fi trebuit să mi le daţi. De fapt, dacă mă întrebaţi, eu cred că sunt grele, că s-au boţit, că au fost croite prost. Nu stau cum trebuie în niciun pachet. Mai bine nu le daţi nimănui. Mai bine le uităm cu toţii. N-ar fi mai bine aşa? Să nu se rănească în ele cineva, să nu se zgârie, să nu-i facă rău... Ce ziceţi? Le lăsăm aşa, fără destinatar? Nu-i mai bine?

Mă gândesc la cele pe care mi le-aş lua înapoi. Pe care n-am putut să le spun. Pe care nu le-am avut la mine. Se mai rătăcesc, ştiţi, şi cuvintele. Sunt ca o pereche de chei fără breloc. Zac într-un colţ, nu deschid nimic şi se simt nefolositoare. Atunci se plictisesc şi pleacă şi tu rămâi, ca-n multe din reacţiile de pe Facebook, suplinite glorios de rânjet/îmbrăţişare/wow, "fără cuvinte".

Cărăm cu toţii, după noi, în perioada asta, pachete. Fâşâim pungi. Cumpărăm ambalaje. Vreţi şi panglică?, ne întreabă la casă. Uneori, vrem şi panglică. Ducem atâtea cuvinte cu noi. Unele atârnă foarte greu în buzunare. Toţi avem cuvinte din astea. Ceva ce-a zis cineva. Şi oare de ce a zis. Şi de ce nouă. Şi dacă e adevărat... Dacă sunt un eşec, sau un om crud, sau leneş, dacă muncesc degeaba, dacă ceilalţi, dacă eu, dacă nu sunt un părinte bun, dacă n-am fost un copil aşa cum şi-ar fi dorit ai mei, dacă e adevărat. Dacă. Dacă făceam aşa, sau altfel, sau deloc, sau dimpotrivă. Dacă nu ceream, totuşi, panglică. Dacă ieşeam mai ieftin, mai curat, mai zâmbăreţ, mai de gaşcă, mai iubit, mai de pus la rană. Dacă nu eram ca-n cuvintele alea care mi-au rămas printre dinţi. Le tot mestec şi ele mă tot digeră. Lent şi sigur.

Nu ştiu ce v-aţi dorit de Moş Nicolae (să sperăm că nu o poveste cu multe cărţi din partea mea...:-) Eu îmi doresc aşa:
Să luaţi toate cuvintele care dor.
Să le scuturaţi bine, să le întoarceţi pe toate feţele, să vă uitaţi prin ele, să găsiţi adevărul din fiecare fonem şi să-i faceţi faţă. Cât puteţi şi fără să vă frângeţi.
Dacă nu e, însă, nimic adevărat acolo, dacă nu vă aparţin, dacă sunt cuvinte aruncate în vânt care acum vă stau ca pietricelele în cizme, zic să le scoateţi panglicile, să le mototoliţi, ca pe un ambalaj gol şi ocazional creponat, şi să le aruncaţi în primul coş.
Sigur, asta nu înseamnă că nu vor veni şi altele. Din seria care ar trebui să aibă etichetă de lucru: "Cuvintele dor. Folosiţi-le cu grijă." Un fel de Drink responsibly cu nucleu semantic. Dar o să vă fie mai bine fără ele. Măcar o perioadă. Măcar de Sărbători.
Sper să primiţi şi să daţi mai departe toate cuvintele bune din care se face viaţa, atunci când ea nu e un bulgăre şi nu te loveşte în obraz.

Sărbători frumoase!

0 comentarii

Publicitate

Sus