Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Patrimoniu?


Augustin Ioan

28.03.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
O reîntâlnire cu moştenirea lui Jean Francois Zevaco, arhitectul francez născut la Casablanca în 1916 şi care, rămas în Maroc, a contribuit decisiv la modernizarea, în cel mai precis sens al termenului, ţării sale de adopţie. An de an, şcoala de arhitectură de la Universitatea Internaţională Rabat Technopolis dedică o săptămână din semestrul al doilea cunoaşterii patrimoniului din secolul trecut al oraşului a cărui medină (al Madina, adică oraşul prin excelenţă, cel legat de misiunea profetului Mahomed, a devenit, prin extensie, numele centrului istoric al oricărui oraş islamic) e, nu de mult, patrimoniu mondial UNESCO. Cu alte cuvinte, ca şi în Casablanca, Rabatul îşi deschide chipul şi către o ipostază de patrimoniu controversat, subiect de care le vorbesc studenţilor, aşa cum am făcut-o şi la Dakar şi cum o fac şi în patrie.

Ce este patrimoniul controversat? Este acea moştenire considerată toxică, prin contaminare cu motorul, real sau atribuit, al expansiunii sale: colonialism (e arhitectura adusă cu ei de cei care ne-au cucerit, deci trebuie excizată odată cu alungarea acestora), sau etnicism (cam ca raportul dintre mediul construit de maghiari şi de români în Transilvania), sau ierarhie socială (trebuie sau nu să contribuim toţi la reconstruirea, de pildă, a conacelor aristocraţiei, fie aceasta românească sau maghiară?). Care sunt problemele acestui tip de patrimoniu, ne este evident şi nouă, acasă, dar, când le vezi exacerbate la maximum în Africa, parcă mi se luminează şi mie problema de acasă mai bine, dacă nu pot afla şi soluţiile optime. Spre pildă, pentru cineva din afară, distrugerea excepţionalelor vile art-deco de la Dakar ţine de prostie; dar sunt vilele administraţiei coloniale franceze şi este catedrala unei religii, cea catolică, de natură să facă doar figuraţie într-o ţară strict musulmană, cum sunt şi Senegal şi Maroc. Cine şi ce păstrează şi ce dărâmă, pentru a înlocui, sau pur şi simplu pentru a pedepsi?

Dar, ce să vezi, nu e aşa de simplu, cum nimic nu este. O bună parte din ADN-ul arhitecturii moderne, mai ales al celei franco-italiene, este vernacular şi mediteranean. Cu alte cuvinte, o fi arhitectura francezilor colonială, dar este o formă de a reinjecta ADN originar, sublimat, în mediul construit originar. Mi se pare remarcabil de urmărit ce se petrece cu această tradiţie în mâinile unor arhitecţi rataşaţi, ca să folosesc un barbarism de sorginte guenoniană, convertiţi, adică. Şi, mai cu seamă, cum noul vernacular circum-mediteranean a fagocitat această injecţie de modernitate (sau nu) şi nu se recunoaşte în oglinda pe care i-o ţine dinainte acest nou strat al tradiţiei, care e modernismul.

Pe această notă reflexivă, vă las în compania câtorva imagini cu exemple de excepţională arhitectură modernistă la Rabat, dar şi cu atmosfera din medina la nouă dimineaţa, când nu era mai nimeni pe acolo...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer