Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Insule Greceşti - Thassos


Iuliana Marchian

15.05.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La începutul lui iulie plec trei săptămâni în câteva insule greceşti din nordul Mării Egee. Înnoptez la Calafat (la graniţa cu Bulgaria), următoarea zi traversez Bulgaria (trecând pe lângă Sofia) şi intru în Grecia prin Kulata. Trag în Camping Batis Multiplex din Kavala, îmi amenajez patul din maşină şi mă interesez de ferry-boat până în Thassos. Seara aud gândăceii cântând şi apar inevitabil roiurile de ţânţari.


Prima zi în Thassos: Iau ferry-boat-ul de prânz din Portul Kavala până în Skala Prinos, în Thassos. Trag la campingul din Ormos Prinos şi după-masa mă bucur de prima baie în Marea Egee.
Ferry-boat-ul din Portul Kavala spre Insula Thassos este imens, mă pierd cu maşina pe câteva etaje de garaj până parchez, apoi urc pe punte unde adie un vânticel plăcut. Cârduri de pescăruşi se ţin tot drumul după ferry-boat şi lumea stă cu mâna întinsă să le dea de mâncare.


Acostăm în Skala Prinos, un mic portuleţ, plin de terase, cazări şi magazinaşe. Mănânc gavroş prăjit la o terasă pe faleză, peste tot meniurile sunt şi în româneşte, iar soarele dogoreşte cum ies de sub umbrelă. Trag la campingul din Ormos Prinos, unde fac plajă şi plutesc în neştire cu salteaua pe apă.

A doua zi în Thassos: Din Skala Prinos urc spre Rahoni şi Agios Georgios. La coborâre opresc la Muzeul Măslinelor. Din Prinos urc spre mănăstirea Moni Agios Panteleimonos, apoi mă întorc în Mikros Prinos. Revin la mare în Skala Sotiros, merg în Skala Kallirachis, de unde urc în Kallirachi, şi mă întorc la coasta egeeană în Skala Marion. Seara trag în campingul din Pefkari.
Dimineaţa mănânc pe o bancă pe faleza din Ormos Prinos. Trec din nou prin Skala Prinos şi continui printre livezi de măslini spre sate de munte. Urc în satul Rahoni, adânc băgat sub munte şi cu case masive din piatră cu spoială albă. Cobor apoi spre satul Agios Georgios de pe dealul vecin, unde totul este în pantă, inclusiv piaţa centrală. Taverna satului este închisă, dar mesele şi scaunele rânduite în lungul străzii aşteaptă ora de deschidere. Majoritatea caselor au terasă umbrită de viţă de vie, unde pisici jigărite zac de căldură. O bătrână dichisită cu cercei se bucură că fac poze la satul ei. Descifrez în sporovăiala ei numele unor ţări şi îi zic "Romania." Dă din cap zâmbind şi pleacă spre biserică.

Cobor spre şoseaua care încinge Thassos-ul şi opresc la Muzeul Uleiului de Măsline, care expune planşe şi instrumente vechi de extracţie a uleiului de măsline. Continui şoseaua spre Prinos, care se reduce la o stradă principală cu magazine şi pensiuni şi multe străduţe abrupte cu scări care urcă la o biserică cu alb şi albastru pe deal. Dibuiesc drumul care urcă abrupt în multe serpentine la mănăstirea Moni Agios Panteleimonos, care însă tocmai se închide când ajung acolo. La coborâre opresc în Mikros Prinos, care are case din piatră cu multă viţă de vie şi zarzări în lungul unor străduţe abrupte. Piaţeta centrală este plină de taverne destul de animate şi răsfăţate de umbra copacilor stufoşi.


Revin în centura Thassos-ului şi merg la Skala Kallirachis, unde mă înfig în nişte sardine prăjite la o tavernă lângă faleza cu palmieri şi plajă. Din intersecţia principală urc spre satul de munte Kallirachi, unde străzile în pantă străjuite de case de piatră sunt aproape goale la prânz. Mă întorc la şoseaua de coastă care este din ce în ce mai accidentată şi pitorească deopotrivă, cu plaje ascunse întrezărite în golfuleţe uneori inaccesibile. Opresc în Skala Marion, dispus în jurul unui golf pătrăţos cu apă cristalină şi taverne colorate. Continui sleită de căldură spre Pefkari, unde trag la campingul imens cu plajă şi restaurant, iar la recepţie mi se taxează maşina ca un campervan când afirm că am pat înăuntru.

A treia zi în Thassos: Din Pefkari merg în Limenaria, apoi opresc la mănăstirea Moni Karakallou în urcare spre Maries. Revin în Limenaria şi din Potos urc spre Theologos. După-masa revin în Pefkari.
Dimineaţa mă relaxez şi târziu plec spre Limenaria, al doilea oraş al insulei Thassos. Mă plimb printre imobile înalte înşiruite pe străzile în pantă, apoi pe faleza împânzită de taverne cu mese şi scaune albastre şi feţe de masă în pătrăţele.


Plec din Limenaria şi în drum spre munte opresc la mănăstirea Moni Karakallou. Chiliile sunt văruite în alb, o viţă de vie umbreşte aleea principală şi o pisică mănâncă anafură din biserica unde susură un izvor de sub o icoană. Părintele mă întreabă dacă sunt din Germania, iar când îi spun că-s din România, mă cheamă în arhondaric, îmi dă jeleuri de trandafir şi îmi oferă un loc. Cu greu aflu de la el că este de 26 de ani la mănăstire (unicul călugăr), iar biserica este din 1813. Îmi spune că din sat mai vin oameni care îl ajută la grădină, gătit şi curăţenie.

Continui spre munte spre satul Maries, unde găsesc o altă piaţetă centrală plină de taverne cu mese şi scaune. Un grec se ridică instantaneu şi mă invită numaidecât la taverna lui, dar refuz. Casele albe cu tâmplărie albastră strălucesc în soare, iar biserica din piatră are o grădină mare umbrită şi cu o cişmea. Încerc să merg spre lacul şi cascada Maries, dar drumul este neasfaltat, plin de gropi, aşa că mă întorc. Revin în Limenaria şi merg spre Potos, de unde mă îndrept din nou spre munte spre satul Theologos.

Găsesc cu greu parcare în satul Theologos, care este foarte turistic datorită titlului de fosta capitală otomană din perioada medievală a insulei. Satul are străzi înguste şi sinuoase, flancate de case din piatră aparentă şi mulţi leandrii, câteva biserici tot din piatră şi duzini de pisici alb cu portocaliu.


Hămesită şi transpirată mă întorc în campingul Pefkari, unde nemţii de lângă mine s-au mutat la umbră şi mi-au păstrat şi mie loc. Vin de peste 30 de ani în acest loc, ea croşetează de zor, el ascultă ştirile din Turcia proaspăt avariată, au şi un căţel mic cu ei şi vor să mă trateze cu ceva coniac, pe care îl refuz.

A patra zi în Thassos: Plec din Pefkari în lungul coastei accidentate a Thassos-ului.
Opresc la mănăstirea Moni Archangelou, apoi în golfuleţul şi ruinele de la Aliki. Continui pe coastă prin Loutra şi Kinyra, urc spre Potamia şi Panagia, apoi trag în campingul Golden Beach din Chryssi Ammoudia.
Dimineaţă plec spre celebra mănăstire Moni Archangelou, foarte turistică însă şi unde abia găsesc loc de parcare. O tanti care verifică ţinuta la intrarea în mănăstire îmi strânge mai bine şalul petrecut pe post de fustă. Este plin de lume (inclusiv români) şi de leandri roz, magazinul mănăstirii este exorbitant de scump, dar panorama spre golful cu apă azurie este reconfortantă şi ademenitoare.

Continui turul insulei şi opresc în Alyki, unde apa străvezie mă hipnotizează instantaneu. Intru la site-ul arheologic sumar, dar cu traseu tematic pe la umbră (bazilica paleocreştină cu morminte, vechile cariere de marmură şi locul de unde se îmbarca marmura pe vase). Sfârşesc la o baie în golfuleţul liniştit şi pitoresc înainte să încep răcorirea maşinii de cele 41 de grade dinăuntru.



Plec spre cealaltă jumătate de insulă, trec de Loutra şi Kinyra şi urc sub munte în satul Potamia. Piaţa centrală are taverne la umbră, dar goale, iar străzile cu case de piatră şi balcoane de lemn sunt la fel de pustii la prânz. De aici se urcă şi pe cel mai înalt vârf al Thassos-ului, Ipsario, dar este prea cald pentru asta. Cobor în satul Panagia aflat pe dealul vecin, care în mod surprinzător este plin de viaţă şi turişti, iar mâncarea de la taverne miroase îmbietor în stradă. Străduţe pitoreşti cu câteva magazinaşe urcă în lungul unui canal cu apă până la o biserică alb cu albastru, cu panoramă asupra golfului Golden Beach.
Cobor la mare în Chryssi Ammoudia şi trag la campingul Golden Beach, foarte micuţ şi unde abia găsesc loc. Încerc ciorba de peşte şi chifteluţele cu dovlecei la o tavernă şi mi se aduce şi pepene din partea casei. Plaja campingului este orientată spre est şi primeşte umbră destul de repede seara.

A cincea zi în Thassos: Merg în oraşul Thasos, trec pe la Marble Beach şi revin în Chryssi Ammoudia.
Dimineaţa mă duc în Thassos (sau Limenas), principalul oraş al insulei. Este mic şi cochet, cu o stradă comercială, un portuleţ turistic cu yacht-uri, o plajă cu apă turcoaz limpede şi o faleză cu terase animate la orice oră. Câteva vestigii arheologice sunt presărate prin oraş (Sanctuarul lui Heracles, Poarta lui Zeus şi Hera, Agora antică şi Sanctuarul lui Dionysos), dar sunt cam lăsate de izbelişte, invadate de vegetaţie şi unele greu de reperat. Caut în zadar teatrul antic şi urc din greşeală printr-o pădure de pini până la zona Acropolei cu fostul fort genovez, la fel de părăsită şi prost conservată. Dibuiesc însă la coborâre un nou traseu amenajat cu trepte în stâncă şi balustrade de lemn, marcat fugitiv cu punct roşu. Revin în centrul vechi şi iau meniul zilei la Taverna Alexandra's, cuprinzând o salată şi musaka imense.


La întoarcere din Thassos aleg off-road-ul care trece pe la Marble Beach în drum spre Chryssi Ammoudia. Drumul de acces este plin de un praf albicios şi încinge toată coasta până în golful de la Golden Beach, având chiar şi zone expuse fără parapeţi. Plajele de la Saliria şi Porto Vathi sunt situate în două golfuleţe halucinante, cu o apă în culori albastru şi verde şi nisip alb din pietricele mici de la fostele cariere de marmură. Totul străluceşte de alb, iar cariera din Porto Vathi are încă blocuri mari de marmură. Mă reîntorc în ultima seară la campingul din Chryssi Ammoudia şi ascult gândăceii cântând.

A şasea zi în Thassos: Iau ferryboat-ul din oraşul Thassos până în Keramoti, în Grecia continentală. Revin în campingul din Kavala şi pregătesc plecarea spre Insula Lemnos.
Mă duc în portul mare din Thassos şi un domn mă şi direcţionează la îmbarcarea pe ferry-boat. În drum spre Keramoti exersez hrănirea pescăruşilor din mers, renunţ după ce sunt muşcată de câteva ori puternic de degete şi îi antrenez la prins mâncarea din zbor fără să se bată între ei.
La intrarea în Kavala trag la o tavernă unde bucătarul şef îmi prezintă peştele proaspăt din diferite sertare de frigider (gavros, calamari, creveţi, raci, caracatiţă etc). Aleg să mănânc şprot la grătar garnisit cu ceapă, apoi mă îndrept spre portul din Kavala unde mă informez cum se ajunge pe insula Lemnos. Seara trag din nou la campingul meu preferat de la ieşirea din Kavala, unde rămân o zi la relaxare.

Înscrie-te şi urmăreşte blogul de călătorii al Iulianei Marchian la Authentic Travels. O variantă mai stufoasă a acestui jurnal poate fi găsită la Thassos Island - pristine waters, marble beaches, and authentic villages.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer