ai grijă de tine, spuneau trecătorii tocînd drumuri ocolitoare. ai fi vrut să scuipi, dar bătea vîntul şi era un soi de ceaţă. nici vorbă de tunele sau lumini aşteptătoare. doar o maşină de găurit îţi tăia buna dispoziţie de dimineaţă. spatele uşor rece şi plămînii încolţeau. rădăcini fine îţi străbăteau aortele şi pe la zece ai băgat de seamă că nu respiri. ei treceau furişaţi prin ceaţa un pic strălucitoare. din cauza orei înaintate sper. crezi că glumesc?
de ani de zile visez drumuri. lutoase, asfaltate, largi, cenuşii, colorate, şerpuind, aglomerate, drepte, firave, scurte, peste dealuri, înguste, desfundate, de-a lungul, paralele, intersectate, ajungînd la, înfundate, cu sens unic, tăcute, proaspete... de ani de zile mă trezesc dimineaţa aşteptînd pe perna de lîngă mine un bilet dus şi plec în fiece zi de lîngă mine cu care nu mă mai văd decît seara. în acelaşi pat. aşteptînd drumurile.
ai grijă de tine, se auzea din ce în ce mai înfundat, ca un ecou. pielea deja străbătută de fire verzi. o colină care aducea cu tine cel din articolele zilnice sau de la televizor. simţi deodată o talpă pe pîntec. apoi cu anii din ce în ce mai multe. o cazma, betonul gîlgîit în ficat. peste inima ta nefolositoare o terasă-nsorită, cafea, coapse lingîndu-se una de alta, sucuri reci. tu sub tălpile ei moi încălzindu-se. crezi că glumesc?