Revanşa lipsei de prejudecăţi

Mereu au existat şi există în continuare tot felul de prejudecăţi privitoare la faptul că anumite activităţi sau acţiuni ar putea fi făcute doar de către unele ţări sau popoare. Că doar ele pot performa şi obţine rezultate notabile. Pentru că istoria e de partea lor. Iar ceilalţi ar trebui sa păstreze distanţa, să stea cuminţi şi să ia aminte. "Fenomenul" acesta se întâmplă de vreo câteva sute de ani. Numai că, în ultimele două-trei decenii, ăia cuminţi, neştiutori sau prea mici au început să răstoarne ierarhiile şi să demonstreze că şi ei "pot", şi încă cum!

Să luăm doar două exemple, simple aparent: cultura şi sportul.

Cred că vă amintiţi că până acum 15-20 de ani Turcia era ciuca bătăilor în fotbalul internaţional. Când picau într-o grupă de calificări cu turcii, toţi îşi treceau în cont încă dinainte de meciuri punctele aferente victoriei. Şi aşa se şi întâmpla. Un meci al nostru cu turcii era ca şi câştigat fără probleme. Dar într-o zi turcii s-au enervat, nişte băieţi deştepţi de-ai lor au înţeles că fotbalul e un atu internaţional important şi o supapă socială delicată şi au decis că fotbalul e prioritate pentru următorii zece ani. Şi s-au apucat să investească, să construiască stadioane şi săli de sport, au resuscitat bazele sportive şi selecţia pentru copii, au promovat puţinele exemple pozitive pe care le aveau şi au mers hotărât înainte. Şi au perseverat. Şi, ce să vezi, echipa lor naţională a ajuns să joace o semifinală de campionat mondial, echipele lor de club sunt sus în clasamentele europene iar Turcia a devenit o destinaţie foarte dorită pentru mulţi sportivi, inclusiv de ai noştri. La fel au făcut turcii cu Turkish Airlines, una dintre cele mai bune şi de succes companii aeriene din lume. Şi mai sunt exemple. Deci au putut.

Ştiţi la fel de bine că muzica, în special cea clasică, este a Europei. Aici s-a compus, aici s-a cântat, aici s-au făcut instrumentele, aici e pe piedestal şi face parte din "blazon". Orchestrele mari sunt aici, în Europa. Păi unde sa fie? Ah, în Rusia... Eventual în America şi cam atât, s-ar putea spune. Dar uite că şi "alţii" fără istorie în domeniu au intrat sau intră în scenă. În Asia sunt sute de mii de muzicieni şi alte sute de mii de copii care învaţă, organizat, un instrument. S-au construit zeci de săli de concerte extrem de performante. Se găzduiesc concursuri internaţionale mari şi se invită marii solişti pe scenele lor. Uitaţi-vă câţi muzicieni asiatici cântă în marile orchestre ale lumii! Să privim puţin şi spre Orientul Mijlociu. S-a investit şi se investeşte în săli de concerte extraordinare, în instrumente, se invită orchestre simfonice mari, lumea vine la concerte şi ascultând, învaţă. Muzica clasică îşi face loc în culturi foarte diferite. Şi cu siguranţă va veni ziua în care, asemeni turcilor în sport, vor intra în competiţie directă cu cei "mari". Aceşti oameni nu au prejudecăţi, muncesc şi investesc mult, îi respectă pe cei de la care învaţă dar cred cu tărie că într-o zi îi vor putea învinge.

În sport, în cultură, în economie, în tehnologie sau unde vreţi dumneavoastră, ierarhiile se schimbă. Cei inteligenţi au privit atent în jur, au înţeles, au măsurat de cinci ori şi când au decis, s-au ţinut de proiect până când le-a reuşit. Nu mai există "mari" şi "mici" în multe domenii. Cei "mari", mulţi dintre ei aroganţi şi neatenţi, au pierdut teren. Cei "mici", muncitori, perseverenţi şi temeinici, au făcut paşi mari înainte. Nu se cuvine nimic nimănui. Nimic nu cade din cer pentru că eşti tu un ales al sorţii, un personaj cu blazon şi cu înaintaşi de geniu. Competiţia e dură şi surprizele pe măsură.

Învăţam noi ceva din toate astea? Avem vreun plan de viitor? Avem noi vreun domeniu prioritar în care să investim susţinut şi constant? Cât despre cultură şi sport...