Căutând, într-o după amiază liberă, o revistă online de literatură, de cultură, la care să pot reveni, m-am întâlnit cu LiterNet. Fericită întâmplare!
I-am citit cronicile teatrale, cinematografice, textele literare, informaţiile despre evenimente culturale şi mi-am dat seama nu numai că e un ghid cultural al prezentului, seriozitatea sinceră a opiniilor fiind transmisă printr-un discurs deschis, aerisit, senin şi tânăr în prospeţimea plasticităţii sale, ci şi o punte de legătură între cititori şi clipa culturală actuală, în febrila ei căutare a noului, a neobişnuitului. Admirându-i şi longevitatea, într-un climat publicistic haotic, în care reviste, pe suport de hârtie sau online, apar, zboară asemeni fluturilor prin faţa noastră şi dispar la fel de repede, m-am "abonat", revenind deseori.
La sfârşit de 2015, Răzvan Penescu, un om cu dragoste pentru faptul cultural în întreaga lui diversitate, pentru cuvântul scris, propunea colaboratorilor şi cititorilor LiterNet, să noteze momentele impresionante pentru ei din anul ce trecea, momente de alinat sufletul şi mintea, aducătoare de schimbări, de bucurii sau nefericiri. Revista la care lucram în acea vreme avea şi ea asemenea iniţiative, numai că invitaţi erau numai scriitori consacraţi, care se refereau la creaţiile literare proprii, publicate sau aşteptându-şi deplina naştere în pagină tipărită. Am scris şi eu la LiterNet. Am fost publicată. Bucurie de bună seamă. Şi îndrăzneala de a mai trimite şi altceva. Note de călătorie mai întâi. Publicate. Urmate de o întrebare de un camaradesc firesc, neaşteptat pentru mine. Fidelă, deşi mă străduiesc să ies din el, limbajului standard dintre redactor şi colaboratorul nou. Nu am uitat. M-a întrebat ce fel de culoare este "ceruleum" (pe care îl folosisem în text). I-am răspuns la fel de scurt. Mi-a mulţumit. Câteva cuvinte doar. Ca între prieteni.
De atunci, şi până astăzi, trimit, şi mi se publică, câteva proze scurte anual. Fiecare apariţie mă bucura, mă bucură, mi se pare o izbândă. (Asta în condiţiile în care publicam lunar diferite texte în Cronica veche, revista de cultură ieşeană, unde şi lucram. A apărut până la numărul 100, când numai entuziasmul nostru, al colaboratorilor fideli, nu a mai fost suficient. Ştiţi cu toţii: tipografia, hârtia costă. De difuzare nu mai vorbesc.) De ce un strop de mândrie, repede ascuns, mă încolţea? Poate pentru că apăream în prestigioasa companie a colaboratorilor LiterNet-ului. O revistă eliberată de şabloane de care toţi vrem să scăpăm. O fereastră larg deschisă aerului proaspăt, curat, în care gândul, prompt şi într-adevăr scris, să ajungă la cititor. Informându-l, formându-l, oferindu-i noi piste în aprecierea, judecarea evenimentelor culturale ale momentului.
Când, la vreme de seară sau noapte, deschizi LiterNet-ul, te împresoară năvala noutăţilor, uimindu-te imprevizibilitatea lor, mărturisind efortul oamenilor de cultură de a păstra în sufletul semenilor, emoţia, bucuria de a-şi trăi viaţa conştient, empatic, aflându-i darurile ascunse. Şi mulţumeşti, pentru a nu ştiu câta oară, generozităţii, disponibilităţii, unice cred, ale lui Răzvan. Cu un indiscutabil fler, adevărat radar, în lumea scrisului, îi încurajează, uneori chiar îi sfătuieşte, pe cei care au ceva de spus. Şi o spun direct, convingător, într-o scriitură proprie. Cu eroică răbdare, Răzvan ne-a citit textele timp de 7.ooo de zile! Uluitor! Dar, fără sacrificiul lui constant, LiterNet nu ar fi devenit publicaţia de indiscutabil prestigiu, menită aerisirii sufletelor şi minţilor cititorilor.
Eu am să mulţumesc şi pentru fragmentele din autori abia tipăriţi, pentru fragmentele muzicale din mari concerte, cum au fost cele din Festivalul Enescu. La care melomanii din provincie ajung într-un număr infim. Din martie 2020 mai ales, LiterNet mi-a rămas unul dintre prietenii care-mi pot intra în casă. Îi aştept francheţea opiniilor, vioiciunea, tinereţea spirituală.
Creatorului, truditorului Răzvan, dar şi echipei sale, le doresc sănătate şi încăpăţânată putere de a duce mai departe LiterNet, real punct de reper, vie agendă culturală, a vieţii culturale din prezentul nostru învălmăşit.
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)