În primăvară, am ales o țară caldă, Egipt, Sharm El Sheikh. Mai fusesem, mi-a plăcut în ciuda abordării cu extremă lejeritate a oricărei probleme de către localnici și a lipsei cronice de implicare și punctualitate. Inshallah! Am făcut snorkeling, am înotat (am învățat de curând, reușind să-mi înving rezervele față de mediul acvatic și să-l descopăr în splendoarea lui), am făcut safari la apus cu ATV-ul, plină de pulbere de nisip din cap până-n picioare, am stat la soare, m-am odihnit.
Apoi am concretizat un proiect personal-profesional (în cazul meu linia de demarcație e volatilă) pe care-l amânasem din cauza Covid 19. Am vizitat într-un city break Minack Theatre, în Cornwall, Anglia, un teatru în aer liber construit în 1930 de Rowena Cade pe malul abrupt și stâncos al Atlanticului. Am scris pe larg despre asta aici. O mi-nu-nă-ți-e! O idee extraordinară dezvoltată în continuitate, un vis urmărit cu tenacitate de scenografa care a crezut necondiționat în el și care atrage sute de mii de vizitatori și de iubitori ai artei teatrale. O experiență unică!
În august, m-am dus la Edinburgh, la Festival Fringe, care număra ediția 75. Fusesem, cu un an înainte, la Avignon, tot la ediția 75, era un must să merg și în Scoția. O altă experiență fabuloasă. Festivalul în sine, atmosfera pe care o generează, spectacolele din program. Câteva date statistice: aproximativ 3.200 de titluri, artiști și companii din 63 de țări care au jucat între 5-29 august 2022. Mai multe, în articolul de aici.
Nu exagerez deloc când afirm că suișul către Vezuviu și atingerea marginilor conului său încă fumegând, cu un diametru de vreo 500 m, a fost una dintre situațiile care m-a marcat. My first volcano, latent, care în urmă cu niște mii de ani a devastat Pompeiul acoperindu-l cu lavă și cenușă, conservându-l pe vecie într-o încremenire în timp. Oferind ocazia unor legături istorice de tip arc peste timp. Și amintind cât de fragilă e ființa noastră în fața stihiilor naturii.
Când scriu aceste rânduri (dar nu și când le citiți voi) sunt în Marea Britanie. Din nou, a treia oară în 2022. N-am fost de atâtea ori în Regatul Unit nici înainte de Brexit! O altă țară pe care o admir. Chiar dacă totul e... în oglindă. În oglinda shakespeariană sau în aceea a lui Alice, cum doriți. La Londra, Oxford, Warwick, Blenheim, Cotswolds, Bristol, Southampton, Bath, un traseu prin Anglia profundă, plină de istorie valorificată cultural. Extrasă din paginile enciclopediilor și conturată tridimensional.
Hai că a fost un an bun! Ceea ce-mi / vă doresc și pentru 2023, căci a călători e pentru mine expresia deplină a libertății. S-o fi trăgând de la legendara căruță a lui Thespis. Dar eu nu sunt artistă, sunt teoretician. Sau poate jurnalista de televiziune care mi-a spus în direct că sunt o artistă, doar că nu-mi dau seama, avea dreptate. Cine mai știe!? Și nici nu contează. Ideea e că lumea-i tare frumoasă și ne așteaptă s-o descoperim în imensa ei diversitate spectaculoasă.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)