am stat în 4 case diferite în ultimul an, acum mă întorc în a 5-a. mereu am avut geamuri mari. mereu am avut probleme cu lumina de la baie. mereu vedeam luna din pat. mereu am fost ajutată. mereu. eu și cele 6 valize (nu știu de unde 6, nu cred că știu eu să împăturesc corect și d-asta ocup așa mult spațiu).
oamenii spun că sunt norocoasă, încerc să vă cred.
într-o noapte, când locuiam la cămin, am auzit strigăte și bubuituri în ușă. era paznicul. se plimba pe afară și a văzut la geamul meu lumina unor lumânări pe care le aprinsesem. credea că au luat foc perdelele și că ard de vie (eu - inconștientă și adormită, clar) în pat.
... recunoștință și jenă, o combinație forte lumească de trăiri. oricum... o metaforă pe undeva poate fi găsită, dacă mă întrebi pe mine.
m-am săturat!!! ce se stric/gă nu se uită
gândește gândește gândește gândește gândește gundeste fandeste gandeste gandete gândește gandeste ganeste gândeste ggădesțe gîndeatw gândeștee hansește gâândesțe gîndste Gandește tândeste fândești gândește găndeste gandeste
aprilie
mai
iunie
iulie
septembrie
n-august-ul promis
am rămas cu 2 fire albe, o altă cicatrice în palmă și
toți oamenii din acest autobuz (care îmi amintesc cum nimic nu se apropie de ce ești, ai, faci, vezi, simți, minți, zâmbești, trântești
tu
).
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)